You're an idiot, but you're my idiot

Capitolul 1

Ma trezesc intr-o camera neagră. Apoi cad si cad si ajung printre nori.(cum poti sa cazi ,dar sa ajungi in ceruri prin cădere,cum e posibil?!) Apoi il vad pe el. Baiatul din visele mele.
- Esti iar tu!Cine esti?-imi zâmbește apoi fuge. Il urmăresc până ce imi dispare din raza vizuală.
Ma trezesc. Eram din nou in patul meu. O aud pe mama cum țipă ca disperata la mine de pe hol ca sa ma trezească. Mă îmbrac și cobor scările somnoroasă până jos. Când ajung jos imi primesc o pernă în față de la frate-miu și o palmă peste față de la mama.
-Ce ți-a luat atât? Stau aici așteptându-te pe tine să faci micul de jun!
-fă-ți-l singură!-spun nervoasă.
-NANI?!CUM ÎNDRĂZNEȘTI SĂ VORBEȘTI AȘA CU MAMA TA?!-și îmi mai trage o palmă. Apoi țipă la mine și mă jigneste și ma insulta apoi începe să mă lovească cu brutalitate. După ce îmi revin o dau la o parte și fug pe usă.
Am alergat până la școală încercând să nu plâng. In graba mea mă izbesc de un băiat.
-îmi pare rău!!spun rușinată. Când mă ridic încerc să fug de rușine,dar mă atrage înfățișarea lui. Era înalt cu părul negru și cu vârfurile roșii și cu ochi albaștrii cu o piele puțin bronzată, iar mușchii lui erau vizibil din cauza cămășii sale descheiate. Mi-am dat seama de un lucru ......ARĂTA EXACT CA BĂIATUL DIN VISELE MELE!! Îmi venea să înebunesc. Cum e posibil l-am visat pe cel mai popular băiat din școală, pe fiul lui Brandon Demon ,un actor celebru. Fața mea arăta ca o roșie. După ce mă mai holbez la el puțin îmi dau seama că voi întârzia la ore așa ca mă ridic și intru pe ușa alergând.
După ce se termină orele dau peste el din nou. Era singur , probabil aștepta pe cineva sau ...... aaaa. FUGE eram curioasă de ce face asta așa că mă uit la șcena care tocmai avea loc. Îmi dau seama într-un final că fuge de "fanele" lui. Acesta la un moment dat fuge în direcția mea și când îl văd că vine, mă fac mică într-un colț acoperindu-mi fața cu geanta. Era inevitabil să nu mă observe așa că își întoarce privirea spre mine și îmi spune:
-Ești în regulă? respirația lui caldă ajunge până la mine chiar dacă nu era așa de aproape. Tu nu ești cumva fata de mai devreme?
-Ba-a-a da!răspund rușinoasă aproape țipând. Aaaa imi venea sa plâng cum pot fi asa de proastă?!
-Hihi esti amuzantă.
-Hehe ms de compliment.
-Aa stai nu îți știu numele! Care este?
-Sasha
-Încântat Sasha chan. :")
-EEEEEE?! Sasha chan? Eee b-b-b-baka! spun încercând să mă calmez.
-Esti o thundere?
-Nuuuuuuuui.........u. Ehhhhhhhhhhhhhh.
-Hehe. O firar tre sa plec, bye!
-Bye....
°•○°•○•°
Ajung acasă gandindu-ma la tot ce se întâmplase astăzi. Mama doarme pe canapea. Norocul meu,nu aveam niciun chef să ma cert cu ea. Alerg in camera mea încercând să nu fac zgomot sau să dau vreun semn de viață. Fratele meu nu m-a observat,asta era bine, el sigur ar fi trezit-o pe mama.
Urc scările și mă încui în cameră. Mă apropii de birou,unde stătea un desen care înfățișa o fată care plângea. Fata avea părul negru și lung care era ud,acesta se întindea pe spatele ei firav acoperit de o rochie albă și lungă lipită de corp. Se uita în gol ținând o inimă de piatră între mâini. "Oare avea inima frântă"ma gândeam că asta simțea. Desenul chiar era reușit, mă bucur că l-am terminat în sfârșit. În ultimul timp am început să fac numai desene de genul ăsta. Nu aveam sentimente de-astea,cel puțin nu credeam că am.