Suflete pierdute

Capitolul 6: Lumi paralele (prima parte)

 ;;Specia umană 

Nu poate suporta prea multă realitate ...

Ecouri de paşi în amintire

De-a lungul cărării pe care n-am mers

Către uşa de la grădina cu trandafiri 

Pe care n-am deschis-o niciodată – această reverberaţie 

A cuvintelor mele în memoria ta. ;;

                             T.S. Elliot - Norton-ul ars 

     

         Grupul de excursioniști aflați  în vizită în vechiul castel Warwick se pregăteau de plecare. Sosiseră printe ultimii vizitatori în acea  frumoasă zi de toamnă din 2010. Lucie Dupont, în vârstă de 21 de ani,  studentă în anul trei la management financiar  cea mai în vârstă din grup, Nicole Martin, 17 ani și Anne  Olsen, Darius Marbel,19 ani, student în primul an la Psihologie și Albert Poirot , coleg de clasă cu cele două tinere. Originali din Franța  se aflau într-o scurtă vacanță în Anglia.   Obosiți după o lungă zi  în care au cutreierat orașul  de-a lungul și de-a latul priveau nonșalanți vechea fortăreață.

             Construită în anul 1914  cu scopul de a apăra așezarea împotriva invaziei daneze, a fost mărită  și transformată într-o  fortificație baritonială de către William Cuceritorul. Reședință de-a lungul vremii a unora din cele mai influente familli din Anglia precum Beauchamp, Neville, Dudley și Greville  este considerat  în prezent ca fiind unul din cele  mai frumoase  castele ale Angliei.

     Pierduți între mulțimea de turiști ce intrau pe poarta principală în formă de arcadă, deasupra căreia trona majestuos un uriaș ceas cu cadran. Albert își aruncă  pentru o clipă privirea înspre anticul ceas. Cu adevărat antic, gândi el, căci iată s-a oprit  la ora 13 și 13 minute.

-  Priviți  la ceas! De două ori 13,  dublu ghinion! spuse el amuzat de strania coincidență.

- Mare baftă! răspunse indiferentă Nicole. E  opera vreunui angajat, dornic să dea mai mult efect. De fapt, este..,  se opri privind consternată către ceasul de  mână.

- Ce ai? Parcă ai văzut o fantomă! o luă peste picior Lucie.

- Cât este ceasul? îngăimă Nicole într-un final.

 - Este 17 și 35 de minute, răspunse plictisită Lucie.

- La mine s-a oprit la 13 și 13 minute, exact ca pe ceasul cel mare de pe poartă.

- Wow, ai grijă, ești pe lista neagră! Se pare că ți se transmite un avertisment, spuse ironic Lucie.

- Tu și glumele tale proaste, o apostrofă iritat Albert. Tu nu vezi ce palidă este? Mai era nevoie  să faci și tu comentariile astea?

            Lucie grăbi pasul  nemulțumită, iar Albert rămase în urmă cu Nicole, încercând să o facă să  se gândească la altceva. Parcă mânați de o forță nevăzută, Anne și Darius își cercetară și ei ceasurile pe ascuns. Al Annei  părea a se fi blocat la fel ca al lui Nicole,  iar al lui Darius  arăta aceași oră rostită mai devreme de Lucie.

  - Veniți odată? Ce v-a apucat pe toți? E destul să se isterizeze unul și toți vă molipsiți! îi apostrofă ea mirată să îi vadă atât de adânciți în gânduri și având întipărite pe chipuri o mimă tristă.