Someone like you

Capitolul 2

"Ajutor social"

—Buna ziua! Te rog sa te prezinti si sa imi spui ce experienta ai .
Spuse Young Sa cand brunetul se aseza pe scaunul din fata membrilor ce intervievau oamenilor veniti pentru casting.
—Ma numesc Byun Baekhyun, am 24 de ani . Am lucrat in mai multe locuri, diferite posturi.
Spuse el clipind des de cateva ori.
—Ca de exemplu?
Intreba ea notandu-si datele pe hartie.
—Bona, agent de vanzari, birou.
—Am inteles, nu ai experienta . Stii ca aici este vorba despre design vestimentar nu?
Intreba ea rautacios facandu-l sa isi priveasca degetele ce se impleticeau intre ele.
—Da-i un bilet albastru.
Spuse Chanyeol verificandu-si telefonul.
—Albastru? Sunteti sigur?
Intreba ea confuza.
—Ce inseamna asta ?
Intreba el speriat de epresia fetei.
—Da, fa cum ti-am spus Jin.
Spuse el,ridicandu-se de pe scaun.
—Dar...
—Young Sa, spune-mi ceva . Cine este directorul aici?
Intreaba el strapunzand-o cu privirea.
—Dumneavoastra.
—Exact. De ce nu faci ceea ce iti spun? Te pot inlocuii oricand.
Spuse el serios, aruncandu-i o privire neutra baiatului analizandu-l din cap pana in picioare apoi pleca .
—Bilet albastru, poti merge pe hol.
Spuse ea nervoasa .
—Ce inseamna albastru?
—Esti atat de batut in cap ? Am zis sa pleci!
Striga ea deodata .
—Young Sa! Nu iti amesteca treburile persoanale cu cele profesionale. Albastru inseamna ca esti printre primii trei .
—Oh ce bine !
Zambii el fericit, indepartandu-se usor.

>play<

—Hah, daca asta va lucra aici ne vom face de ras.
Spuse ea cand baiatul se facu nevazut. Insa auzii totul oprindu-se in loc .
—Ce vrei sa spui? Pare inteligent .
—Inteligenta nu e totul Jin draga. Tu nu ai vazut cum a venit imbracat? Cineva ca el nu poate lucra intr-un loc de prestigiu ca asta .
Baekhyun inghitii in sec privindu-si hainele. Avea dreptate. Erau atat de vechi si uzate,dar erau singurele lui haine . Stranse biletul in pumn, tragandu-si nasul cand simtii ca ar fi inceput sa planga plecand cu demnitate.
—Cum a fost ?
Intreba Luhan zambind .
—De ce ma uraste lumea Luhan? Eu chiar ... nu am gresit cu nimic . De ce ma judeca lumea pentru cum arat?
Intreba el pentru a se lamurii, insa propriile sale vorbe il facu sa planga . Sa isi planga de mila .
—Dragul meu, ce s-a intamplat?
Intreba ridicandu-se de pe canapea, ajungand in dreptul sau. Ii sterse lacrimile de pe obraji asteptand un raspuns.
—Ea a spus ca unul ca mine nu are ce cauta acolo. Stiu ca nu am cele mai scumpe haine, ori cele mai noi, dar sunt curate . Le-am spalat chiar eu ieri pentru ziua asta . Am stat doua ore sa se usuce camasa sa o pot calca .
Spuse el suspinand des .
—Sh! Linisteste-te . Oricine s-ar fi luat de tine , nu stie nimic ! Este doar un om rau.
—Dar, daca are dreptate? Acum chiar nu imi permit sa dau banii pe haine noi. Trebuie sa platim factura neaparat. Am ramas in urma deja .
—Stiu prietene. O sa te razbun ! O sa ii arat eu persoanei asteia!
Spuse el strangandu-si pumnul.
—Nu am nevoie de razbunare. Oamenii care se razbuna sunt oameni fara mila . Nici macar nu te gandii sa rasplatesti raul cu rau .
Spuse el, privind in pamant.
—Ce pot face sa te simti mai bine?
—Ma poti imbratisa ? M-as simtii mult mai bine .
Intreba tinandu-si bratele larg deschise .
—Normal ca pot .
Zambii cuprinzandu-l intr-o imbratisare lunga .
Baekhyun renuntase la interviu. Nu voia sa mai mearga vreodata in locul ala. Isi pregatii hainele pe care le purta in acea zi, pentru ziua urmatoare unde avea sa mearga la un alt interviu. Orice slujba era bine venita. Avea mare nevoie de bani.

—Doi? Unde este al treilea ?
Intreba Chanyeol privind pe holul unde asteptau doi oameni tinand in mana un bilet albastru.
—Ah, ce las. Nu a mai avut curaj sa treaca pe aici.
Spuse Young Sa privindu-si manichiura.
—Dupa cum i-ai vorbit saracului copil cred si eu.
Spuse Jin .
—Apai cum copil? Are 24 de ani, domnule Lee. Vorbim serios aici.
—Young Sa, daca baiatul nu apare pana la ora doua, cineva iti va lua locul de mebru in consiliu .
Spuse Chanyeol tratand-o cu spatele, privind spre fereastra.
—Dar Chanyeol!
Spuse ea ridicandu-se de pe scaun, insa se aseza la loc cand acesta o privii urat.
—Domnule Park, dezvoltati un interes special pentru acest baiat?
Intreba Jin privind pe lista .
—Defapt domnule Lee, sa stiti ca da. Am un plan. Si ne vom folosii de baiat.
Spuse el zambind in coltul gurii .
—Imi place acel zambet, cu siguranta e totul bine pus la punct .
—Cu siguranta .
Spuse el asezandu-se inapoi.
—Jin suna-l pe baiat. Mai repede!
Spuse ea privind in dreapta ei unde se afla Chanyeol .
—Ma scuzati cateva momente.
Spuse el iesind din incapere .
—Chanyeol, nu inteleg care iti este planul, dar sa stii ca ideea asta nu imi surade bine ?
—Motiv?
—Tu ai vazut cum a venit imbracat? Adica serios, poti primii astfel de oameni in companie?
—Anul 2016, o fata cu o rochie rosie patata in coltul drept jos, cu jacheta prafuita argintie si pantofi galbeni paseste in aceasta cladire pentru angajare.
—Dar...era tot ce aveam pe vremea aia .
—Ma bucur ca ti-ai dat singura raspunsul . In plus, ne vom folosii de imaginea lui de acum sa creeam o imagine buna companiei.
—Dar asta e o companie de desing vestimentar nu o casa de ajutor social! Baiatul ala arata ingrozitor.
Spuse ea care si clar.
—Am adus... baiatul .
Spuse Jin tinandu-si mana de dupa umarul baiatului care mai ca o ucidea cu privirea .

Va urma.