Someone like you

Capitolul 12

"ADMIRATORUL SECRET"

—Ei bine? Ce vom face astazi?
Intreba Baekhyun plictisit.
—In primul rand,este deja ora pranzului.
—Unde sa mergem?
—In oras cum unde ?
Rase el apoi isi lua sacoul iesind din birou. Baekhyun ramase in loc cateva secunde,zambii cand isi simtii obrajii fierbi , apoi fugii dupa el.
—Cum ti se pare?
Intreba Chanhyeol chicotind cand baiatul se murdarii in coltul gurii.
—Mm, este delicios!
Spuse el incercand sa para ordonat,insa stia ca se poate comporta normal in preajma lui.
—O secunda.
Zambii Chanyeol prinzand un servetel, apoi isi intinse usor mana spre buzele celui din fata sa, stergandu-l cu mare grija.
—Oh..imi pare rau.
Spuse Baekhyun, plecandu-si putin capul cat sa nu isi lase la vedere roseala din obraji.
—Epo. (Dragut)
Zambii, rezemandu-si capul in palma dreapta privind spre el .
—Poftim?
Intreba brunetul.
—Tu esti dragut cand rosesti. Ti-ar placea un compliment zilnic nu ?
—Nu, nu mi-ar placea.
Spuse el incercand sa ii evite privirea .
—Nici macar sa iti spuna cineva cat de frumos este zambetul tau? Ori cat de multe stele se aprind in ochii tai cand ma privesti ?
—Ce tot vorbesti acolo?
Rase e nervos. Avea dreptate. Se simtea emotionat si coplesit de timiditate in unele momente petrecute cu el.
—Ah asta? Exersam desigur! Cum ti s-a parut?
Rase el,mintind.
—Exersat?
se oprii el din mestecat.
—Da, pentru momentul in care il vom gasii pe cel care a scris scrisorile. Ce altceva?
—Aah, asta era. A fost, dragut .

—Prietene ce vei face acum?
Intreba Luhan dupa ce acesta ii povestii totul.
—Nu stiu. Nu vreau sa mai stau in preajma lui,dar nu vreau nici sa plec. Totul in capul eu e o furtuna.
Spuse oftand din nou.
—De ce nu vrei sa mai stai cu el?
—Pentru ca imi fac rau Luhan. O s ama atasez si mai tare de el si asta nu trebuie sa se intample!
—Si.. de ce vrei sa stai cu el totusi?
—Pentru ca.. ma face sa rad. Zambii el . Cateodata are niste glume foarte proste,insa privirea lui care asteapta sa rad ma amuza si mai tare. Felul in care se comporta, felul in care ma priveste. Si.. si e asa de dulce cand isi curbeaza buzele cand vorbeste .
Spuse el rosind.
—Deci chiar il placi. Mai mult decat m-as fi asteptat.
—Crezi tu? Nu trebuia sa se intample asa .
Spuse el mai ca izbugnii in plans.
—Dar s-a intamplat. Si se vede clar ca il placi,Baekhyun . Cand va afla ca esti tu autorul scrisorilor, el fiind deja indragostit de tine, cel din spatele acelor bilete, ii vei recunoaste ce simti pentru el?
—Niciodata nu va trebuii sa afle despre asta . sau cel putin...nu pana cand ne vom muta intr-o casa frumoasa . Nu as vrea sa stie despre aceasta pare a mea.
—Si daca i se vor evapora sentimentele pana atunci?
—Atunci nu a fost iubire niciodata.
—Dar Baekhyun, poate te accepta as acum esti! De ce nu vrei sa incerci?
—Mi-e prea frica . Stii bine ca nu am avut o relatie niciodata .
—Asta e momentul dragul meu ! E momentul sa infloresti.
—Sa ii spun oare ca sunt ... eu ?
—Cu siguranta ! Cred ca el va fi surprins placut .
Zambii Luhan .
—Asa voi face prietene!

A doua zi Baekhyun plecase mai grabit ca oricand de acasa, fiind gata sa isi marturiseasca identitatea cat si sentimentele .
Fugii pana in fata liftului cu zambetul pe buze precum un copil,scapandu-i un chicotit mic numai cand se gandii la gandul ca, in cateva minute ii va marturisii totul lui Chanyeol . Se oprii in fata liftului. Zambetul sau disparu cat ai clipii, inghitind in sec, lasand usile sa se inchisa in fata lui, pentru a da cuplului ce se saruta un moment de intimitate. 
O luase pe scari. Era deprimat si neincrezator. Ce se intamplase peste noapte? Chanyeol niciodata nu a sarutat-o pe Young Sa in fata angajatilor sai,dar astazi era diferit. Ce se schimbase in mintea lui, in inima lui? De data asta ciocanii inainte de a intra in birou,facandu-si aparitia in incapere cand se auzii "intra" de pe partea interioara a biroului.
—Buna dimineata .
Spuse Chanyeol zambindu-i.
—Neata.
Spuse el fara a-l privii. Isi aseza servieta pe biroul sau, facandu-se comod pe scaun apoi incepu sa lucreze la niste hartii.
—Esti bine?
Intreba tot Chanyeol.
—Da.
—Pai ..am aflat cine scria scrisorile.
—Chiar ?
Reactiona el imediat, speriindu-se.
—Mm. Nu erau doua persoana asa cum credeam eu. Era doar una. Young Sa.
—Poftim?! Alea nu sunt biletele ei!
Spuse el ridicandu-se imediat .
—De ce reactionezi asa..? Ba da, a cui sa fie daca ea mi-a marturisit in dimineata asta ?
—Aaa, am inteles! Tu te indragostesti de persoanele care iti spun vorbe frumoase.
—Ce vrei sa spui?
—Spun ca o sa plec inapoi la biroul meu. Unde imi este locul.
—De se pleci?
Intreba prinzandu-i mana.
—Am aflat deja cine era autorul nu? Mister rezolvat.
Spuse el oprindu-se cateva secunde din stransul lucrurilor.
—Baekhyun, de ce am impresia ca nu iti convine asta?
—Ca sa vezi.. ai dreptate pentru prima data.
Spuse el intorcandu-se cu spatele cand buza inferioara incepura sa ii tremure datorita lacrimilor ce urmau sa apara pe fata lui.
—Ce se intampla cu tine?
—Nu .. nu te priveste viata mea. Te rog sa ma lasi in pace . Nu ma mai chema in biroul asta, nu imi spune nimic altceva decat buna dimineata, nu ma mai privii in felul ala!
Spuse apoi iesii in graba . Era tarziu. Chanyeol deja vazuse ca a inceput sa planga .

Va urma .