Someone like you

Capitolul 25

"Azi"

—Nu stiu,a ajuns de dimineata la posta .
Spuse Luhan curios .
—Uaa! Luhan,asta e asa frumos!
—O scrisoare!
—"Nu te pot vedea in aceasta zi minunata,insa sa stii ca ma gandesc la tine tot timpul. Ce ti-as putea spune ? Am atat de multe lucruri la care ma gandesc cand iti rostesc numele, cand te vad, ori cand te aud. Fii fericit. Abea astept sa ajung acasa sa iti pot vedea chipul din nou, sa te pot tine in brate. La multi ani iubitul meu! Te rog, ramai langa mine pentru ca inima mea are nevoie de tine. Te iubesc foarte mult, te rog asteapta-ma!"
—E de la el hah?
Zambii Luhan in coltul gurii.
—Luhan, m-am emotionat asa tare!
—Ei Baekhyun calmeaza-te bine? Ce vom face in ziua asta speciala?
Zambii el larg.
—Lucrez azi.
—Cum?!
—Mama a fost la firma. I-a cerut salariul meu lui Chanyeol,iar el fara a stii de problema i-a dat ei. Trebuie sa lucrez dublu.
—Defapt...
Zambii Luhan inocent, apoi ii dadu plicul in care se afla o suma mare de bani.
—Luhan de unde ai toti banii astia? Cat ai muncit cat am lipsit eu?
Se mira el.
—Sunt banii tai. Chanyeol mi i-a dat in urma cu cateva zile.
—Serios? Cum? Adica... de unde?
—Nu ma descurc la treburi de birou si nici nu l-am intrebat .
Rase el.
—Hai sa facem cea mai frumoasa petrecere in pijama cand te intorci de la lucru bine?
Il incuraja Luhan.
—Bine, ne vedem.
Spuse brunetul sarutandu-i fruntea.

—Neata prietene.
Casca Luhan a doua zi de dimineata.
—Neata.
—Ce faci acolo?
—Mama ta ne-a trimis dis de dimineata ceva sa pregatim pentru a lua masa.
—Mmm ce bine! Imi era asa foame.
Spuse el entuziasmat ajutandu-l. Cei doi terminasera rapid de strans masa, dorind sa se relaxeze cateva minute insa un ciocanit puternic se auzii in usa .
—Raspund eu.
Zise Baekhyun obosit.
—Buna dimineata fiule.
Zambii ea .
—Ce cauti aici? Nu am bani.
Spuse el incercand sa nu o priveasca in ochi.
—Ei cum nu? Seful tau ti-a dat salariul nu? Eu doar am venit sa ma asigur ca vei avea grija si de mama ta. Doar nu o vei lasa la greu nu-i asa?
—Nu am banii. Vrei sa ajung pe strazi? De ce nu ma poti intelege niciodata ?
—Baekhyun ! Stiu foarte bine ca ai !
—Pe tine doar asta te intereseaza? Cand ai venit sa ma intrebi ce mai fac? Sa ma intrebi daca am ceva sa mananc?
Luhan privii cu greu scena ce se desfasura in fata lui.
—Va descurcati voi. Cum sa nu ai ? Vad ca ti-ai cumparat haine noi!
—Am hainele alea de trei ani! Doar cu alea am umblat atata timp!
Spuse el izbugnind in plans .
—Mai mergeau un an! Erau ca noi.
—Erau rupte tu intelegi?!
—Cu banii pe care i-ai cheltuit pe haine  puteai sa imi cumperi un cadou mai scump de ziua mea! Mi-ai dat o amarata de floare si un parfum!
Ii reprosa femeia.
—Ieri a fost ziua mea. Nici macar nu ai venit sa ma privesti in ochi. Nu imi doream un cadou, ori sa imi urezi la multi ani. Imi doream doar sa ma privesti in ochi un minut. Sa simt ca eu sunt important pentru tine. Nu ca ma iubesti, ci ca macar imi doresti putinul bine.
—Ah Baekhyun asta se intampla doar in filme! Aici este realitatea! Fii serios.
—Va rog sa plecati.
Luase Luhan initiativa.
—Poftim? Cu ma dai tu afara hah?!
—Daca nu o face el, o voi face eu.
—Oh buna ziua!
Spuse ea zambind .
—Chanyeol..
Soptii baiatul plangand cand isi vazu iubitul in fata usii tinand in brate un buchet de flori .
—Va rog sa mergeti acasa , Baekhyun este suparat si ii agravati starea.
Spuse Chanyeol, punandu-se in fata baiatului, confruntand-o.
—O sa ma intorc Baekhyun !
—O sa va las singuri.
Zambii Luhan mandru de Chanyeol.
—Tu chiar esti aici?
Intreba Baekhyun punandu-si mainile pe pieptul sau .
—Mm, chiar sunt .
Zambii el dandu-i buchetul de flori.
Baekhyun incepu din nou sa planga, facandu-l pe Chanyeol sa se agite.
—Nu iti plac florile? Aish!! Luhana zis ca le iubesti!
—Chiar le iubesc, dar sunt emotionat. Cum ? Trebuia sa ajungi abea saptamana urmatoare.

Va urma .