Someone like you

Capitolul 6

"Sufletul lui ranit"

>>play<<

—Luhan! Am ajuns !
Spuse el fericit intrand in casa cu zambetul pana la urechi,insa se intrista cand o vazu pe femeie pe canapea .
—O sa va las singuri .
Spuse Luhan retragandu-se privindu-l indurerat pe Baekhyun.
—Ce cauti aici? Ti-am spus deja.
Spuse el incercand sa nu planga .
—Ma bucur sa te vad .
—Hah, crezi ca merge de fiecare data replica asta ? Ce vrei? Bani? Nu am .
Spuse el clipind des .
—Nu vreau bani fiule . Am venit sa te vizitez.
—Uita-te cum arati. Spuse el privind-o cu scarba . Nici macar nu ai avut bunul simt sa astepti sa iasa alcoolul apoi sa vii aici.
—Am baut foarte putin .
Spuse ea ametita .
—Cine crezi tu, ca mai crede asta ?
—Chiar nu ai...niciun ban?
Intreba ridicandu-se .
—Chiar nu am .
Spuse fara a o privii tinand plicul la spatele sau.
—Vad ca ti-ai luat haine. Cu ce le-ai luat?
Intreba analizand costumul primit de la Luhan .
—Nu e treaba ta . Te rog sa pleci.
—Iti permiti sa iti faci poftele,insa pentru mama ta nu ai .
Spuse ea privindu-l cu ura .
Baekhyun incepu deja sa lacrimeze, strangand in pumnul sau plicul, scotandu-l dupa ce realiza ca cedase.
—De cat ai nevoie ?
Intreba el suspinand.
—Cat ai acolo?
Intreaba tragandu-i plicul din mana .
—135 de mii de woni. (500 de lei)
Raspunse acceptandu-si viata .
—O suta de mii de woni imi ajung . (300 de lei)
Spuse luand cateva bancnote in plus de cat spuse.
—Eu...eu ce pot face cu 30 de mii ? (110 lei) Trebuie sa platesc facturile, nici nu mai am ce sa mananc.
Spuse el incepand sa planga .
—Lasa ca te descurci tu .
Spuse ea plecand in graba .
—Ce a spus ? Ce e acolo?
Intreaba Luhan venind in fuga cand auzii usa.
—Era...era salariul meu .
Spuse el printre suspine aruncand plicul pe canapea .
—Baekhyun... banii astia nu iti vor ajunge nici macar sa platesti integral o factura .
Spuse uitandu-se in plic .
—Cred ca..mai bine ma intorc acasa .
Spuse el spund cu greu .
—Nu! Cum sa te intorci acolo?! Ramai aici cu mine !
Spuse el bufnindu-l plansul sarindu-i in brate .
—Eram asa ... asa entuziasmat ca in sfarsit putem ajunge la zi cu facturile . Ea mi-a luat mai mult de jumatate din bani .
—Sh! Platesc eu luna asta. Ne vom revenii curand .
—Nu poti . Ai platit si data trecuta .
—Sa punem banii astia deoparte in cutia pentru plata facturilor, pun jumatate de la mine si de cealalta jumatate ne luam ceva de mancare . Ii voi cere sefului meu o marire de salariu .
Spuse el ciufulindu-i parul , incercand sa il incurajeze .
—O sa iti raman dator toata viata mea .
—Nici vorba . Nu suntem frati?
Intreba el zambind.
—Nu imi doresc asta .
Spuse el facandu-l pe Luhan sa se intristeze.
—Cum...?
—Nu imi doresc sa faci si tu parte dintr-o asa familie. Daca suntem frati, ne poate fi mama, mama ta ?
Intreba el .
—Hai aici scumpule . Linisteste-te . Am o idee .
—Ce idee ?
—Ce-ar fi sa cautam in dulapuri, hainele vechi si sa le retusam noi ?
—Poti face asta ?
—Cu siguranta ! Hai schimba-te si sa trecem la treaba .
Spuse el entuziasmat, ceea ce il facu pe Baekhyun sa zambeasca .
Ei locuiau intr-un apartament micut, vechi,insa ce le oferea intimitate si un loc caruia sa ii spuna acasa . Inca din liceu stiau ca vor locuii impreuna,insa nu aveau idee ca asa greu le va merge . Baekhyun voia sa scape cu orice pret de casa lui. Nu voia sa mai locuiasca acolo unde zilnic plangea in sufragerie, fiind pus de mama sa , sa inopteze pe canapea pentru ca ii inchiria camera unor straini pentru a face niste bani . Parea ceva firesc avand o situatie grea,insa cand banii erau folositi pentru alcool, el fiind nevoit sa se infometeze zile bune , devenea tot mai sigur . Trebuia sa se mute . Luhan mereu i-a fost alaturi. In zilele in care abea se mai tinea pe picioare, fiind nedormit si infometat, acesta ii aduce cateva sendwichiuri facute de el in graba dimineata inainte de a pleca la liceu. Nici el nu o ducea bine,insa nu era in starea lui Baekhyun .
—Hai Baekhyun. E o zi noua .
Spuse el incurajandu-se cand isi privii relexia in oglinda .
—Da prietene, e o zi noua . Te conduc pana la firma?
Zambii el dulce .
—Chiar ai vrea?
Ii intoarse zambetul.
—Cu siguranta . Arati minunat, hai sa mergem .
Spuse el grabindu-se .
—Stiu, m-am gandit sa o vand .
Spuse Luhan privind spre masina lui ce statea de cateva saptamani in curte.
—Dar e importanta pentru tine. Vom face rost de bani si o vei putea folosii.
Spuse Baekhyun .
—Cred ca nu vom avea nevoie de ea o perioada.  Nu-i asa draguto? Spuse inghitind in sec .

—Te las aici.
Spuse Luhan oprindu-se in fata cladirii uriase, fara a-i da drumul mainii brunetului.
—Buna dimineata .
Spuse barbatul inalt vazandu-l pe angajatul sau.
—Buna dimineata domnule Park!
Spuse el cand il auzii.
—Stai aici sau intrii Byun?
Intreba analizandu-l pe Luhan din cap pana in picioare .
—Ne vedem acasa .
Ii spuse blondul dandu-i cu greu drumul la mana . Ai grija de tine !
Striga Baekhyun dupa el .
—Si tu !
—Iubitul tau pare ca te place foarte tare.
Spuse Chanyeol asteptandu-l de data aceasta .
—El? Nu este iubitul meu .
—Asa parea. Abea ti-a dat drumul la mana .
—El este un prieten foarte foarte apropiat.
—Si? Prietenii nu pot avea astfel sentimente unul pentru altul?
Intreba el serios.

Va urma.