Someone like you

Capitolul 13

"Daca ne suntem destinati...de ce nu avem unul pe altul?"

>>play<<

—Baekhyun...
Soptii el. Nu avea curajul sa mai mearga dupa el. I-a spus cele mai grele cuvinte pentru el in acel moment. Sa nu ii mai vorbeasca? Sa nu il mai priveasca ? Cum putea sa faca toate astea? Devenise ceva natural sa ii bata inima mai repede cand era in preajma .
Chanyeol se aseza la biroul sau, recitind fiecare bilet in parte. Si parca nu era la fel. Acum se simtea trist. Daca el s-a indragostit de autorul scrisorii, atunci de ce se simte nefericit acum ?
—De ce ai plans in fata mea? Acum ma voi gandii toata ziua la tine .
Spuse el trist, privind documentele sale.
—La cine te vei gandii?
—Ti-am spus sa nu mai intrii asa!
—Ei haide, fiind logodnica ta imi permit acum .
Spuse asezandu-se in bratele lui pentru a-l saruta pe obraz.
—Mi-am uit..
Spuse Baekhyun intrand in birou,avand usa deschisa.
—Baekhyun .
Spuse el ridicandu-se deindata .
—Am uitat fotografia.
Spuse el cautand peste tot poza .
Baiatul incepu sa suspine la gandul ca fotografia lui disparuse de pe fata pamantului.
—Oh el plange acum. Rase ea. Lasa draga ca poti face alta poza .
El nu ii raspunse,insa se apropiase de Chanyeol prinzandu-i mainile in ale sale, privindu-l cu lacrimi in ochi.
—Unde este fotografia mea?
—Nu am vazut-o.
Spuse el, apoi parca inima i se sfasiase cand ochii lui se umplura pana la refuz de lacrimi. Isi lasa mainile sa cada, indreptandu-se spre usa, parasind biroul.
—Ce este el ? Femeie?
—Iesi afara .
Spuse Chanyeol mai ca planse de mila brunetului.
—Poftim?
—Am spus sa iesi!
Spuse el nervos, facand-o pe fata sa iasa in graba din birou.
—Domnule Lee, cheama-i pe oamenii responsabili de biroul mic.
Spuse el apoi lasa telefonul jos.
Era sfarsitul zile. Inca o zi grea, ce trecura precum un an intreg. Acum ca Baekhyun nu mai era acolo langa sa aiba cu cine sa vorbeasca, ori cui sa ii spuna vreo glumea, se simtea si mai responsabil.
—Ma scuzati. Am gasit asta in seltarul biroului.
—Ca sa vezi..
Isi spuse Chanyeol cand vazu o fotografie mica cu doi baieti. Il recunoscu cat ai clipii pe cel brunet. Era chiar cel caruia ii ducea dorul cel mai tare. Cel blond ii parea cunoscut,insa nu stia de unde .
—Domnule Lee, tot eu. Byun a plecat de la birou? Nu s-a simtit bine? Fa-mi rost de adresa lui cat mai repee posibil.
Spuse el asteptand cu nerabdare telefonul. Zambii in coltul gurii , ducandu-si degetul spre obrazul baiatului, mangaindu-l. Facu asta chiar daca stia ca poate arata precum un nebun.
—Alo?
Raspuse imediat, notand deindata adresa.

—Baekhyun, ai stat toata ziua in pat. Nu trebuie sa iti pierzi speranta. Poate el nu o iubeste.
—Poza mea a disparut Luhan.
Spuse el tragandu-si nasul.
—Vom face alte poze. Suntem aici,impreuna.
—Poza aia era speciala pentru mine. E facuta in prima zi cand ne-am mutat impreuna.
—Asta era ? Linisteste-te, vor fi clipe mai importante in viata noastra.
Spuse jucandu-se in parul lui.
—In ziua aia, noi ne-am promit sa ca vom avea grija unul de celalalt . A fost cel mai frumos moment din viata mea .
—Yaaa! Nu ma face sa ma emotionez te rog !
Spuse sarutandu-i fruntea.
Se auzii un ciocanit in usa, ceea ce ii facu sa se ridice alarmati.
—Ai platit curentul?
—Da.
—Apa?
—Am platit tot Baekhyun .
—Atunci cine este ?
Se auzii din nou.
Luhan lua initiativa, mergand sa deschida usa cand in fata lui aparu un barbat putin mai inalt decat el .
—Buna seara . Va pot ajuta?
—Il caut pe Baekhyun. Locuieste aici nu?
—Cine il cauta ?
—Sunt seful lui. Ma numesc Chanyeol.
Spuse el zambind .
—Aaaa nu ! El nu locuieste aici!
Spuse Luhan incercand sa ii respecte decizia prietenului sau.
—Tocmai m-ai intrebat cine il cauta .
—E o greseala.
—Ei haide! Pot vorbii cu el un singur minut ? Te rog!
Spuse el rugator.
—Baekhyun e pentru tine.
Spuse Luhan regretand ca inima lui era asa slaba.
—Cin...Chanyeol. Ce cauti aici?
—Putem vorbii cateva minute ?
—Aham !
Spuse Luhan.
—Un minut?
Reformula el.
—Luhan, ma intorc imediat, asezi tu masa ?
Intreba el oftand trecand pe langa Chanyeol .

Cei doi se aflau in fata blocului pe o bancuta rece .
—Te ascult.
Spuse Baekhyun privind in fata .
—Ce s-a intamplat cu tine astazi?
—Nu m-am simtit bine, atata tot .
Spuse el .
—Sigur? Sehun mi-a spus ca ai trecut pe langa el de dimineata si radiai de fericire.
—I s-a parut . Eu nu sunt o persoana fericita.
—Sa stii, nu era nevoie sa pleci din birou..
—Ai aflat cine era nu? La ce iti mai trebuie ajutorul meu?
—Nu aveam nevoie de ajutorul tau. Ci de compania ta.
Spuse el dulce, facandu-l pe Baekhyun sa roseasca,insa era prea intuneric.
—Pai, deja m-am dus la locul meu. Nu ma mai intorc acolo. Sper sa fii fericit cu admiratoarea ta .
—De ce simt ca ai zis-o cu regret?
—Pentru ca asa este.
Spuse el serios. Nu mai avea nimic de pierdut . Se simtea mult prea ranit sa se mai gandeasca si la sentimentele lui Chanyeol.
—Poftim?
—Este adevarat. Regret ca iti imparti viata cu femeia aia. Pentru ca ... nu esti serios, iar ea..ea e prea rea.
—Nu toti suntem perfecti Baekhyun.
—Nu suntem dar ne putem corecta greselile. Tu, astazi esti cu ea, maine esti cu alta . Asta nu este normal.
—Mm . Poate ai dreptate.
—Ce cauti aici? Ar fi trebuit s aimi sterg adresa de pe CV.
—Nu am vrut sa te deranjez, dar trebuia sa te vad.
—Felicitari,acum mi-ai aflat secretul hah?
Zambii el nervos lacrimand.
—Ce secret?
—Nu sunt asa cum .. se asteapta toata lumea. Sunt asa cum se asteapta Young Sa . Sunt doar ..un baiat sarac care abea traieste.

Va urma.