Privea cu grijă cartea din mâinile sale, de parcă ținea fereastra cerului alb, proiecția vagă dintr-o oglindă a chipului ei.
'Ce înseamnă "Meine Fantasie ist eine Gemälde in offenen, warmen Farben", Yoongi?'
'Imaginația mea este un tablou în culori calde, deschise.
Tu ai iubit întotdeauna culoarea, frumusețea vieții.
Ești una din culorile mele favorite.
Prefer să cred că există un tablou care să ne conțină pe amândoi, că este ceva ce ne leagă și ne va lega pentru totdeauna'
Privirea ei se duse la ochii lui, scăldați în lumini timide, vagi.
Lacrimile sale îi invadau spațiul obrajilor, simțindu-le presiunea asupra pielii albe și a șuvițelor castanii, împreunate pe chip.
O durea că nu vor mai fi împreună mult timp. O durea realitate, care o strivea ușor, îi apăsa pe pieptul ei fragil, ușor de spart, la fel ca oglinda în care reflexia ei era în ceață, din cauza lacrimilor.
'Lacrimile îmi abuzează privirea' spuse el, în cele din urmă, cu un zâmbet șters, aproape chiar colorat, pentru a sparge tăcerea.
Râse și ea ușor, însă trist. Glasul său era atât de șters, încât culoarea i-a părăsit de tot obrajii.
'Adio, Yoongi.' și închise ochii, așteptând ca cineva, poate eu, să îi spintec sufletul și, în timp, să-i ascund în pământ chipul fragil, oglinda inimii lui.
Mă uit neputincios la el, care plânge de câteva ore, îmbrățișându-i mâna, defapt strângându-i mâna de parcă ar mai putea repara ceva.
I-am furat trupul ei, iar el nu mai poate face nimic să îndrepte asta.
Sunt necruțătoare.
