Mâna lui deja se odihnea pe spatele meu gol, cealaltă îmi îmbrățișa talia.
-Iartă-mă.
Simțeam deja că se va întâmpla din nou. Un șir de întâmplări care mă înnebunesc și mă fac dependentă de atingerea lui. Un fum de țigară ce îmi invadează hainele, odată cu ele, buzele, până la inevitabila lipsă de aer.
Până când te îndepărtezi de mine, cu același chip gol, cu aceeași privire rece, de parcă nu ne-am fi întâlnit niciodată. De parcă nu ne cunoaștem.
Și pleci.
