– Și? Când o să faceți nunta? ne întreabă Zayn și ridic din umeri.
– Cât mai repede posibil. spune Alicia și eu râd. A trecut prea mult timp! Copilul vostru a crescut și voi tot nesimțiți ați rămas. Vă gândiți numai la voi! Credeți că Ivy nu vrea ca părinții ei să fie căsătoriți?
– Hei, iubito, calmează-te puțin! îi acoperă Zayn gura cu palma.
– Ai dreptate! îi spune Harry.
*
Am rămas singuri. Încă sunt dezorintat de fericită pentru ce ni s-a întâmplat. Simt că visul meu se împlinește. Totul se împlinește. Destinul ține cu noi.
- Ești bine? mă întreabă Harry, prinzându-mi talia.
- Aș bea ceva mai tare în seara asta. îi spun și el zâmbește.
- Un wisky bun? îmi arată sticla de Jack cu miere.
- Merită. toarmă în pahar, pune un cub de gheață și mi-l dă. Tu nu? iau o gură mare din băutura dulce.
- Nu azi. zâmbește. Am ajuns aici. îmi ia mâna și se uită la inelul care stă perfect așezat la locul lui.
- Am ajuns...
- Iubito? se uită în ochii mei. Nu ne-am desparțit niciodată de la 18 ani. Am crescut amândoi și ne-am format o familie. Îți mulțumesc pentru fiecare zi în care te-ai trezit și te vei trezi lângă mine.
- Te iubesc, Harry!
- Știi? Poate ăsta e finalul nostru, să ne căsătorim. Poate așa se termină povestea noastră...
- Greșești! încep să râd și el devine serios. Harry, ești oare melancolic acum că m-ai prins de tot sub vraja ta? îmi trag mâna din palma lui.
- Tot eu? Poate tu m-ai vrăjit de la început!
- Da, iubitule, chiar asta am făcut. Am trecut prin atâtea schimbări încât nu mai recunosc persoana care am fost cândva, care ambii am fost. Îți amintești geloziile cu Ellen?
- O, Doamne, nu începe! Mi-a distrus adolescența.
- Nu și când ți se mișca mașina de parca era cutremur!
- Mda, adevărul e că era bună la sex, ce pot să zic!
- Mda, viața e plină de schimbări. scutur din cap zâmbind.
- Tot copilă ești, Kath...
- Copilul care te iubește.
- Și eu ce sunt? întreabă, uitându-se la mâinile mele pe care le sărută.
- Un trecător. Un trecător în viața mea plină de schimbări.
- Dacă ai trăit într-un vis? mă întreabă, sărutându-mi buzele.
- Nu, nu e vis. E realitatea, Harry! încep să râd și mă sărută iar, mult mai apăsat.
- E vis, iubito... trebuie să te trezești. devine serios și îl sărut.
- Te iubesc atât de mult! Mi-ai dat familia pe care mi-am dorit-o... mi-ai dat iubirea ta.
- Pe toată. Dar e prea minunată lumea ta. Mi-aș fi dorit să fie așa.
- Așa e! Iubitule, suntem aici! Ești cu mine! îl îmbrățișez.
- Te iubesc, Katherine! Te iubesc enorm! Și o să avem și o Ivy, dar nu acum. Să nu renunți la mine, iubito!
- Ce te-a apucat? îl întreb râzând. Plânge.
- Iubito, trezește-te acum!
- Sunt trează!
- Iubito! Trezește-te! mă împinge și pleacă.
*
Deschid ochii brusc. Văd alb. Încep să tremur de parcă aș fi înghețată. O văd pe Alicia care plânge și fuge printr-o cameră albă. Încerc să vorbesc, dar nu mă aud. Nu am voce. Încep să țip cât pot de tare și văd doi oameni care aleargă înspre mine. Vreau să mă ridic și ei mă țin lipită de pat.
- Harry! strig cât pot de tare și mă aud. Harry! strig încă o dată, mai tare de data asta.
- O să mai dormi zece minute. îmi spune un bărbat și nu vreau. Îmi simt capul atât de greu. Nu pot să văd. Nu văd nimic. E totul negru. Nu gândesc. Mor.
