*Harry's point of view*
– Sunt prea multe presiuni. Simt că nu mai pot.
– Ce vrei să spui? mă întreabă, prinzându-mi mâinile.
– Kath, mai bine luăm o pauză.
– Nu înțeleg.
– Vreau să mă regăsesc. Vreau să pot să trăiesc.
– Sunt mama copilului tău!
– Și vei rămâne, Kath! Toată viața și chiar și după moarte, dar îmi trebuie timp.
Nu mă simt bine. M-am mințit singur că am trecut peste toate, dar acum simt că trebuie să renunț.
– Harry, de ce faci asta? De ce îmi faci asta?
– Te iubesc! Te iubesc enorm, dar lasă-mă puțin timp. Te rog!
Mă privește, dar nu mă pot uita în ochii ei. Îmi șterge lacrimile de pe obraji.
– Hei... Uită-te la mine, te rog... îmi ridică fața cu mâinile ei micuțe. Iubirea mea, putem trece peste asta. Harry, nu te pot lăsa să pleci... plânge.
– Iubito, nu plec, doar vreau să fiu singur câteva ore măcar.
Știu că nu mă înțelege. Nu mă înțeleg nici măcar eu. De aia vreau să fiu singur. Să stau singur și să îmi limpezesc gândirea.
– Bine, îți las spațiul de care ai nevoie. Pe primul loc este familia, Ivy. Pentru ea merită să luptăm.
– Katherine, tu crezi că eu nu mă gândesc la Ivy? Tocmai la ea mă gândesc acum! Nu vreau să crească intr-o minciună și intr-o neînțelegere.
– Ivy e în Algeris, mai sunt două luni și vine acasă. Nu vreau să o încărcăm cu asta! Pur și simplu nu vreau!
– Trebuie să plec! mă ridic, îmi iau cheile de la mașină și portofelul.
– Harry, e noapte! Unde te duci? țipă după mine, dar vreau să plec.
– Vorbim mâine. îi spun și ies din casă.
*Katherine's point of view*
Nu poate face asta. Nu mă poate lăsa singură acum. Nu pot să fac nimic. Stau în pat, plângând. Cum are nevoie de o pauză? Nu pot să înțeleg. Cobor în bucătărie și iau o sticlă de vodka. Beau din sticlă fără să mă gândesc de două ori.
Îl sun, nu răspunde. Arunc telefonul pe jos. Am pierdut un suflet, acum îl pierd și pe Harry... exist degeaba. Nu fac nimic bine. Sunt bolnavă. Dacă asta e viața, eu nu vreau s-o trăiesc.
*Harry's point of view*
Sunt într-un bar necunoscut. Am băut cinci pahare de wisky și mă simt mult mai bine. Văd o domnișoară care îmi face cu mâna.
– Ai nevoie de companie? mă întreabă, punându-și mâinile pe umerii mei.
– Să știi că am. o trag pe piciorul meu și o las să mă sărute. Buzele ei sunt subțiri și atât de banale.
– Vino cu mine! mă trage după ea până la etajul unu și intrăm intr-o cameră.
Își deschide ușor rochia și rămâne goală. Se așează peste mine și începe să îmi deschidă cureaua blugilor. Îmi sărută gâtul, îi sărut buzele, mai beau o gură de wisky.
– Cred că mi-am ieșit din mână. râd cu toată gura. Îi pun degetul pe buze și ea mi-l linge. Drăguțo, cred că buzele alea ar sta mult mai bine pe altceva. îi fac cu ochiul și ea zâmbește. Îmi dă jos blugii și boxerii și se pune pe treabă. Îi prind părul și torn wisky pe buzele ei și pe mădularul meu. Zâmbește și suge parcă mai cu poftă.
E un moment patetic cu o curvă. Am iubita mea acasă, care face asta de o sută de ori mai bine.
– Gata! îi spun și ea râde.
– Cineva vrea mai mult? mă privește și mi se face scârbă.
– Nu! Oprește-te! țip la ea și ea se ridică.
Mă îmbrac și îi dau 100 de dolari, apoi ies din barul ăsta ieftin. Am băut mult, nu pot conduce, dar nu îmi pot lăsa mașina aici. Mă urc la volan, e dimineață deja. Las mașina într-o parcare apropiată de barul ăsta și plec acasă pe jos.
