The black rośse

¹

Pov. Cheng Yi Cheng

Nu am dormit, nu ar fi ceva nou, insomnia mă bântuie de doi
ani, chiar dacă nu dorm, mă simt bine, noaptea mă privește mereu și mă face să rămân treaza, privesc tavanul mă gândesc la începutul nou care se tot repeta,
dar nu are sfârșit, și reîncepe dinou și dinou, și azi este tot același început...ceva nou care devine neutru. ,,fi mai calda, prea deprimanta, prea ignorata, ști ai putea fi mai feminină " de ce se repeta același cuvinte?
Ma simt...nici nu știu ce simt, poate nu am ce sa simt. Simt cum
corpul meu tremura, încep sa rad, iar îmi apare dubla mea personalitate, nu ca nu mi-ar plăcea. Oare trebuie să mă ridic de pe podea?
Aud pași, ușa se deschide....
-Iar te găsesc pe podea? mă privește în ochii cu o oarecare teamă amestecata cu îngrijorare, râd în sinea mea, joacă bine teatru.
-Mătușa Merrill, mă simt bine... spun ridicandu-mi ochii către ea, privind-o neutru
-E bine atunci, azi este prima zi de liceu.....
-Mereu a fost, șoptesc...
-Ai spus ceva? ma întreabă. Vreau sa te schimbi, nu am nimic ca ești asa, dar nu vreau sa te mai mut pentru a nu știu câta oară la un alt liceu.
-Sunt normală
-Nu ești, se întoarce spre mine, privindu-mă cu dispreț;nu ești, repeta a doua oară; te pregătești, azi mergi pe jos, trebuie să ajung mai devreme la lucru.
Și așa văd cum trântește ușa,
mă ridic încet, sprijinidu-ma de birou. Mă duc în baie lundu-mi
ce prind în mâini pentru a pleca.
Deja urăsc ziua asta, mă urăsc pe mine, mă privesc în oglinda, cearcăne care se ascunde după ochelari, îmi privesc și corpul
palid și plat, numai a fata nu arăt. Și cu astea fiind spuse, mă
îmbrac iau ghiozdanul aproape gol și o iau ușor spre ,,noul inceput''