The black rośse

10

     

        Saya Pov.

    Planul meu s-a dus pe apa sâmbetei, urăsc că nu m-am dus azi la școală. Aveam un motiv, și unul bun. Am răcit.
     Fix acu s-a gândit să se lipească răceala de mine, când încercăm să mă apropii de ea.
      Si singura chieste pe care ma deranjează este ca nu mai cum să-i văd zâmbetul pe buze atunci când îmi citește scrisorile mele de autist.
       Doar zâmbetul ei îmi face ziua mai bună, nici măcar nu știu cum o cheamă și totuși eu îi dau scrisori. Ce om mai este întreg la mine sa dea scrisori unei personae? Îmi pare rău că nu am cum să-i văd azi reacția.
        Îi făcusem o poezie frumoasă ca și ea, bine nu știu cât de frumoasă este, dar simt ca are ceva acolo, nu știu ce, dar e acolo.

    Ești a mea muză
    Cu chip de căpșună
    Cu buzele de trandafiri
    Destinul nostru în vad ca pe-un fir
     Trupul ca unui zeu
     Tot ce ai! Vreau să fie al meu
     Zâmbet, atingeri
     Si gândurile tale. A unor îngeri
     Vreau șoapte negre de iubire
     Chiar dacă nu mi-ar sta în fire
      Să îți spun a mea gândire
     Doar aprindemi o lumânare
     Să nu uit al nostru haos
     Într-un alb întunecos

  

   Fac dor o mică paranteză, toate poeziile din această carte sunt proprii făcute de mine. Dacă cineva are de gând să se  folosească ele, doar să-mi spună să-mi dea tag și îl las. Dar asa, pe nimic, nici sa nu va gândiți sa le copiați. Mulțumesc! 🖤