The black rośse

7

Pov. Cheng Yi Cheng

Intru în clasă, am fost la baie până să înceapă ora de biologie. Noroc că pauza este lungă, altfel aș fi întârziat la oră. Până îmi desfac cureaua, până o închid înapoi, până îmi așez hainele, până mă uit în oglindă, îmi fac și o poză dacă este cazul, asta-i pauza.

Cum spuneam, mă îndrept spre banca mea în tăcere, lăsând în urma mea mirosul anxietății mele.
Imi scot din ghiozdan cartea și caietul, va fi o oră lungă.
Ceva dreptunghiular și alb ce seamănă cu o scrisoarea, și iată cum a reapărut autismul meu. Întrebarea este a dispărut cumva?
In fine, sucesc scrisoarea în toate părțile de parca nu aș ști ce este, căutând numele celui care mi-a lăsat-o, dar....nimic.
Asta este o deschid și o citesc, ce poate fi rău.

Să vedem....

,, Ești ca un trandafir negru
   Fin și delicat
   Petalele tale îmi mângâie
   Sufletul îndurerat
   Ești ca un trandafir
   Negru și sumbru
   Dar în același timp
   Rece și neutru,,

Asta este....nu am cuvinte.
Sper sa nu fie vreo fată disperata, fără viață și vulgară. Genul acesta de fete mă scârbește.
Dar nu prea ar părea, poezia pare făcută de cineva cu un IQ mai mare ca al meu.

Si să aflu la sfârșit că-i pshiopat.