Capitolul 6 - Munterdstased

112 15 18
                                    

La media este Cătălina <3.

Mara Rose


Silviu Cristea: Mă bucur că ați putut veni toate. *zice şi se aşează pe scaunul său scârțâitor din piele, pe care este gravat "Directorul şcolii gimnaziale Iacob Mureşianu"*

Mara: Da, cu cea mai mare plăcere am venit, domnu'. *râd eu, iar mama îmi aruncă o privire de parcă când ajungeam acasă rip eram*

Daniela Rose: Scuzați-mi fiica, e cam morocănoasă de dimineață. *eu încep să mă enervez pe interior, dar ştiu că dacă mă descarc o să fie şi mai rău aşa că îmi strâng pumnii, în timp ce îmi băgam unghiile în palme*

Silviu Cristea: Aşa e ea mereu. *îmi dau ochii peste cap*

Alexandra: De ce ne-ați chemat aici, domn' director? *se uită în jos respirând greu*

Silviu Cristea: Cred că motivul este foarte clar. Voi 3 mimozelor *uram când îmi zicea aşa. Nici măcar nu ştiu ce înseamnă, dar nu mă interesez să caut* aţi dat foc unei săli de evenimente, ar trebuii să mergeți la şocală de corecție!

Mara: Ce?

Alexandra: Pardon?

Cătălina: Poftim? *spunem toate 3 în acelaş timp, creându-se o harababură toatală*

Silviu Cristea: Dar cum evenimentul nu a avut loc în incinta şcolii, dar tot despre şcoală a fost vorba, nu am primit aprobarea să mergeți la o şcoală de corecție.

Cătălina: Yes! *ridică mâna stângă şi o lasă brusc în jos* (idk cum să explic srry dacă n-ați înțeles :)).

Ioana Reed: Nu aici, Cătă. *chicoteşte uşor*

Şi aceasta este mama Cătălinei. E tipul acela de mamă cool care îşi lasă copilul să facă ce vrea, dar cu limite deoarece este şi responsabilă. Este cam mama perfectă. Nu pot să zic că nu o iubesc pe mama mea, dar... ați citit şi voi cum este ea.

Silviu Cristea: Dar... *este întrerupt de mine*

Mara: De ce mereu există un dar? *îmi muşc uşor buza de jos. De data asta toată lumea îmi ignoră comentariul, ceea ce mă bucură, puțin.*

Silviu Cristea: Dar totuşi vă vom trimite într-un alt loc. *se roteşte pe scaun, făcându-l să scârție*

Cătălina: Oh, god. *aceste sunt cuvintele speciale ale Cătălinei, le foloseşte non-stop. Şi în plus cum ea tot le foloseşte ne obişnuim şi noi să vorbim aşa, dar pe mine mă enervează, chiar dacă şi eu le folosesc.*

Silviu Cristea: Se numeşte Tabăra Munterdstased, o tabără de corecție care se află pe o insulă pustie din Grecia. Unde sunt copii din toate colțuriile lumii.

Îmi venea să mor...

***

Răsucesc de 3 ori elasticul pe părul meu, formând o coadă perfectă şi ies din apartamentul meu de la etajul 2.

Mă enervez destul de des... Niciodată nu ştiu de ce, dar m-ar putea enerva şi prezanța unei simple persoane uneori. Acum sunt extrem de nervoasă. Iar cazul extrem e aproape cel mai grav.
Am început până şi să-mi studiez cazurile de nervozitate. Avem: uşor nervoasă, puțin nervoasă, neroasă, foarte nervoasă, super nervoasă, extrem de nervoasă şi bombă.
Mă ajută să mă analizez singură. Cine ştie, poate că peste câțiva ani voi face o nouă descoperire în privire cu emoțiile oamenilor, dar nu pariez pe asta.

Corigentă la iubirea taUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum