Capitolul 5

6.1K 357 74
                                    

-A, vroiam sa iti spun... nu mai conteaza, acum suntem in viata, nu mai conteaza.

-Dar parea important, spune-mi. Am spus eu devenind din ce in ce mai agitat. De ce nu vroia sa imi spuna? De ce nu imi mai spune acuma?

-Vroiam sa iti spun ca eu chiar te-as bate pentru cat de neatent esti! Cum dracu ai reusit sa aluneci?

-Scuza-ma ca sunt aerian, asta imi spune mereu Suki dar nu am ce sa fac, asa sunt eu.

-E ok, macar am scapat. Hai sa intram in cort si sa ne uitam la un film. E deja intuneric. Spuse Kakeru punandu-si mana pe rana bandajata si incercand sa se ridice.

-Lasa-ma sa te ajut. I-am spus lasandu-ma pe vine in fata lui.

-E ok, nu e ca si cum as fii grav ranit. Spuse apoi se ridica, dar, din cauza durerii cazu peste mine strivindu-mi trupul de pamant. Caldura corpului lui era binevenita pe trupul meu inghetat dar nu puteam sta asa, trebuia sa mergem in cort.

-Esti bine? L-am intrebat ridicandu-ma usor si in acelasi timp si pe el.

-Da, se pare ca ma doare mai tare decat am crezut.

Ne-am ridicat cu greu dupa care Kakeru si-a pus bratul dupa gatul meu. L-am dus in cort dupa care am scos sacii de dormit, pizza, popcornul, chipsurile, gentile si laptopul din masina.

-Scuze ca a trebuit sa cari tu toate astea,imi spuse stand intins pe spate.

-Nu-i nimic, pana la urma din vina mea te-ai ranit, eu te-am tras cu mine in groapa, si trunchiul care  te-a ranit tot eu l-am aruncat .

-Acuma nu trebuie sa te invinovatesti pentru atat. Deja m-am obisnuit, vezi? Spuse ridicandu-se.

-Nu-mi spune ca te-ai prefacut ca te doare numai ca sa nu cari tu nimic?

-E asa de evident? Ma intreba cu vesnicul lui zambet pe fata.

-O sa platesti pentru asta! Am strigat si am aruncat cu un sac de dormit in el.

-Hai nu fi asa, chiar ma doare cand ma misc.

-Daca te omor, nu te vei mai misca asa ca durerea va disparea. Ce zici de asta?

-Te provoc sa o faci, spuse trantindu-ma pe spate si urcandu-se peste mine.

-Iar esti pe mine? Iti cam place sa stai dsasupra.

Zambetul lui transformandu-se intrun ranjet pervers.

-Asa si? Te deranjeaza?

-Poate as vrea sa fiu eu deaspura. Spun continuandu-i jocul.

-Imi pare rau, dar asta nu se poate intampla. Spuse tragand de tricou in sus.

-Ce tot faci? Am intrebat eu incepand sa ma ingrijorez. Gluma-i gluma pana la un punct. Mai are putin si imi spune ca are chef sa ma violeze.

-Tu mi-ai vazut abdomenul, eu nu am voie? Ma intreba incepanda sa isi plimbe mana pe sub tricou.

-Termina! Incepi sa ma sperii. Da-te jos! Spun si il imping de pe mine.

A cazut pe o parte si ma tras de tricou peste el.

-Daca tot vrei sa fii deasupra... Hai gata ca glumesc nu mai baga fata aia de 'ajutor ma violeaza'.

-Ce sa zic, domnule care aproape m-a dezbracat. Sa nu mai faci asta ca te castrez.

-Vai dar de ce te deranjeaza atat de mult atingerea mea? Nu sunt suficient de bun pentru tine?

-Esti baiat, normal ca ma deranjeaza.

Un marait se auzi de afara iar sangele ne ingheta in vene. 

Nu stiu cum de s-a intamplat asa cevaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum