Aventuri din Liceu: Titus Stănescu (FINALIZATĂ)

Misiunea imposibilă a lui Ioan

Au trecut două zile de când Rareș a fost pedepsit. Bietul de el. A spălat de la două după amiaza până la ora opt seara mașinile cadrelor didactice și sala de sport. Știu asta deoarece avem un grup pe Messenger și ne-a spus prin ce-a trecut. Dar cu toți credem că Rareș nu s-a învățat minte și poate o să mai încerce să chiulească.

Dar marea întrebare rămâne: Cum a fost Rareș prins?

În aceste două zile am aflat că Diriga nu l-a scutit, fiindcă și-a dat seama că minte. Așa că data viitoare când Rareș vrea să chiulească... să facă niște lecții de actorie.

-----------------------------------------------------------

Este ora 11:00 și vine timpul pauzei de treizeci de minute. Pauză în care pot să mă plimb sau să mănânc. Îmi era foame așa că m-am decis să merg la Cantină de unul singur deoarece colegii mei sunt undeva prin această școală mare.

Ajung la Cantină, mă îndrept către bucătar cu o tavă în mână pe care am luat-o în drum spre Bucătar. Mă duc spre Bucătarul care era cu spatele la mine și-l întreb:
-Bună ziua!
-Oh. spune Sonia întorcându-se spre mine. Hei, Titu! Ce faci?
-Am venit să mănânc. Tu? Ai voie să fi aici?
-Stai calm. Bucătarul Georgian mă cunoaște. Mă lasă să-l ajut în pauza de la ora 11.
-Înțeleg.
-Și... Ce-ai dori?
-Un sandwich cu piept de pui și Pepsi.
-Sticlă sau doză?
-Doză.

Sonia se duce să ia din frigider o doză de suc Pepsi. Vine încoace cu doza, apoi mi-o pune pe tavă și merge să îmi încălzească sandwichul la cuptorul cu microunde. Eu mă uit în jur, deoarece am impresia că cineva mă privește și ce să vezi... La o masă stă Ioan și se uită la mine cu o privire de îndrăgostit... Deja am un presentiment rău.

Sonia îmi dă sandwichul cald pe tavă. Îi mulțumesc și dau să merg către o masă liberă, dar singura masă liberă din Cantină este cea unde este Ioan, restul sunt pline. Oftez apoi merg cu tava cu mâncare către masa lui Ioan, la care acesta se uită în continuare la tejghea. Îl salut pe Ioan, la care acesta este surprins și mă salută înapoi.
-Ce faci?
-B-Bine. spune Ioan.
-Pot să mă așez?
-D-Da.

Mă așez la masa unde este Ioan și încep să mănânc din acest sandwich cald pentru câteva clipe pentru că Ioan mă întreabă:
-Ai vrea să mă ajuți cu o problemă?
-Ce problemă? întreb eu lăsând sandwichul pe tavă și înghițind o bucățică de șuncă din sandwich.
-... Vreau ca tu... să îi pui în rucsacul Soniei acest bilet.

Spunând aceasta, Ioan îmi întinde un bilet împăturit, la care eu îl iau și-l întreb dacă pot să citesc, la care el îmi spune:
-Dar să nu spui la nimeni.
-Ok. zic eu citind biletul împăturit pentru trei secunde la care îl împăturesc la loc și îl dau înapoi lui Ioan: Ceea ce faci tu este imposibil.
-Ce?! întreabă Ioan surprins.
-Nu poți ieși cu Sonia.
-Huh? De ce nu?
-Îți aduci aminte ce s-a întâmplat ieri ? Ea deja îl place pe Rareș.
-Te rog ajută-mă!
-Dacă te ajut îmi plătești factura la Spital.
-Ce factură?... Ah, da.Da! O plătesc!
-Bun.

Eu cu Ioan batem palma târgului, iare eu îmi mănânc sandwichul pe fugă și merg în clasă cu viteză. În buzunarul de la blugi am biletul pe care Ioan i l-a scris Soniei. Credeți-mă când spun că Ioan nu are nicio șansă să o convingă pe Sonia să fie cu el, deoarece are un scris hieroglifc combinat cu arab. Oare cum dracu înțeleg profesori ce scrie tipul ăsta?

Ajung în clasa mea. Intru încet în clasă și observ că nu este decât Theodor Radu, care doarme buștean. Merg tiptil în clasă către banca Soniei, iar când dau să mă apropii, scot încet biletul din blugi și îl las în geaca care este atîrnată de scaunul Soniei. Când am pus biletul aud sunetul de bliț și văd acea lumină. Mă uit spre direcția de unde a venit lumina și îl observ pe Theodor treaz, cu zâmbetul pe buze și cu telefonul în mână, iar cu camera îndreptată spre mine.

Înghit sec și îl observ pe Theodor ridicându-se și apropiindu-se de mine cu mâna îndreptată spre mine:
-Vrei să facem o afecere?
-Nu. spun direct cam speriat.
-Sigur? Ar fi păcat ca asta să ajungă la Rareș.

Auzind asta am tresărit la gândul că Rareș îmi va arunca o bancă peste spinare. Mă uit speriat la Theodor și îl întreb:
-Despre ce e vorba?
-N-am bani de masă așa că n-ar strica douăzeci de lei.
-Douăzeci?! spun eu revoltat. Ce zici de zece?
-Optsprezece?
-Patrusprezece ?
-Șaisprezece?
-Bine.

Eu îi înmânez șaisprezece lei lui Theodor, iar el îmi arată că șterge poza și iese din clasă să își cumpere ceva din bani cîștigați corect. Va trebui să îi cer lui Ioan să-mi dea cei șaisprezece lei înapoi.

În urmatoarea zi, când intru în clasă îl văd pe Ioan în banca sa plângând, iar pe Sonia și Rareș ignorând-ul. Las rucsacul la mine în bancă și mă îndrept spre Ioan:
-Ce s-a întâmplat?
-M-M-a reguzaaaaaaaat!!!! spune Ioan plângând ca un bebe.
-Îmi pare rău. spun eu în șoaptă ca Rareș și Sonia să nu audă că îi spun: Ai să-mi dai douăzeci de lei din cauza lui Theodor.
-De ce e viața așa de greeeea?! întreabă Ioan la cer.

Iar acesta este Ioan, un tip care va încerca să se combine cu o fată, dar încercarea sa este imposibilă. Totuși mă întreb: "Cum de și-a dat Sonia seama că acel bilet vine de la Ioan?".

La următoarea pauză de 11, dau să ies din clasă și când să ies, îl observ pe Ioan, care iese din clasă și merge cu o curea către Baie. Nu-mi place ce vrea să facă așa că sar să-l opresc, dar nebunul vrea cu orice preț să se sinucidă din cauza unui refuz. Îl încurajeaz spunându-i că mai sunt fete libere și îl mint spunându-i că Sonia are o problemă în a cheltui bani, dar Ioan n-a vrut să se lase așa că am luat cureaua din mâna sa și l-am legat de mâini. Ce bine că scena asta s-a petrecut în clasă ci nu în hol, altfel ne-ar fi așteptat o pedeapsă. Când l-am ținut legat pe Ioan l-am strigat pe Rareș, care era în clasă jucându-se pe telefon, și îi cer să-l lovească pe Ioan. Dar Rareș ce face, îi spune lui Ioan care se zbătea ca un pește pe uscat:
-M-am despărțit de Sonia.

La auzul acesteia, Ioan s-a potolit și începe să leșine. Eu îl las pe podea, mă duc către Rareș și îl intreb dacă are niște apă, iar el îmi dă o sticlă de un litru cu apă potabilă. Iau sticla și merg cu ea spre Ioan, după care vărs vreo 200 de ml de apă pe Ioan, care se scoală și fuge la Cantină ca să o convingă pe Sonia să iasă. Eu mă întorc către Rareș și îl intreb:
-Până la urmă de ce v-ați despărțit?
-E din cauză că... spune Rareș cam rușinat. Nu îi plac oameni ca mine?
-Adică?
-Preferă oameni care preferă același hobby.
-...... Vrei să îi spui că îi plac oameni care îi plac gastronomia?
-Da.
-Atunci e clar... E imposibil ca Ioan să aibă o șansă cu Sonia în această galaxie.
-Bine zis. agreează Rareș văzându-și în continuare de joc.