𝘴𝘦𝘤𝘰𝘯𝘥𝘴 𝘰𝘧 𝘦𝘮𝘰𝘵𝘪𝘰𝘯 → 𝔂𝓸𝓸𝓷𝓶𝓲𝓷

5.Aproape perfect

Zilele trec atat de rapid si parca nu ma mai simt atat de singur. Probabil pentru ca acum sora mea mai mica a venit sa locuiasca cu mine, as fi vrut sa o invit si pe mama, dar ea nu poate sta departe de tata, asa ca a preferat sa ramana in casa ei.

Credeam ca Iseul va fi o pacoste si va sta toata ziua pe capul meu, insa nu a fost asa cum ma asteptam. S-a maturizat, a devenit responsabila, ba chiar o las sa il plimbe pe Holly singura pe strada deoarece am incredere in ea. As fi vrut ca ideea de a o aduce pe sora mea mai mica in casa asta imensa sa fi fost a mea, insa nu a fost. Cel care mi-a deschis ochii si mi-a sugerat sa ma apropii mai mult de familia mea, este Jimin. Chiar daca eu m-am purtat cu el intr-un mod nepoliticos si aproape i-am rupt mana, din greseala, el m-a sustinut si m-a ajutat sa am o relatie mai buna cu sora mea.

Nu cred ca voi putea uita fericirea de pe chipul lui cand a vazut-o pe Iseul in pragul usii cu bagajele langa ea, parca o vazuse pe propria lui sora. O ajutase sa care bagajele sus cu o singura mana, insa am crezut ca se forteaza prea mult si am intervenit. De cand are acea fasa in jurul maini sale, nu cred ca l-am vazut vreodata sa se planga sau sa zica ca nu mai poate. I-am sugerat sa i-a o pauza de la aceasta meserie sa se odihneasca, desigur ma simteam vinovat, chiar daca îi plateam in continuare medicamentele si vizitele la doctor, tot nu puteam sta impacat cu faptul asta. A refuzat insa si propunerea mea si iata-l aici, langa mine, ajutandu-ma sa imi fac bagajele.

Yong mi-a comunicat ca o sa plec intr-un turneu prin Coreea si Japonia, insa a specificat foarte clar ca Jimin nu ar trebui sa vina cu noi, din cauza micului accident. Insa nu i-am spus inca acest fapt, parea asa de fericit ca o sa mearga in Japonia, a spus ca nu a mai fost niciodata si i-ar placea tare mult, n-am putut sa-i spulber aceasta fericire. Avea un zambet inocent de copil chiar si cand impaturea hainele si le aseza incet in valiza, era atent la fiecare detaliu ca aceasta experienta sa fie memorabila nu numai pentru mine, dar si pentru el. Cum aveam sa ma uit in ochii lui sinceri si blanzi si sa-i spun "Jimin, nu putem sa te luam cu noi, imi pare rau" nu pot sa fac asta.

Ma simteam ciudat deoarece daca era oricine altcineva in locul lui i-as fi spus de mult in cel mai rautacios mod cu putinta, dar lui nu-i pot face asta. Nu dupa cate a facut si inca face pentru mine, desi a fost ales la intamplare, i-am insirat niste reguli dure si aproape i-am rupt mana, el a ramas aici, desigur platit, insa a ramas si nu inteleg de ce. Daca l-as pune sa se duca in muntii Everest si sa-mi aduca o mica pietricica, ar face-o, sunt convins ca ar face-o.

-Jimin, tu nu ti-ai dorit niciodata sa ai o alta meserie inafara de asta? il intreb eu in timp ce inchideam valiza

Isi ridica capul si se uita la mine, afisand un mic zambet in coltul gurii.

-Mi-am dorit sa am foarte multe meserii, printre care dansator, patinator sau chiar inginer, insa bunici mei isi doreau sa ma fac doctor, sa am grija mai bine de ei, spune el acum zambind cu toata gura luminand parca camera

-Si daca ar fi ca sa renunti la aceasta meserie si sa te faci altceva in acest moment, ce te-ai face?

Pare ca se incrunta putin, probabil surprins ca il intreb asta dintr-o data

-Probabil as fi florar, sa impart flori oamenilor, imi plac foarte mult, mai ales trandafiri roz, erau preferati bunici mele, zambetul parca îi palise. Atunci cand as imparti buchetul, m-as gandi ca, cu fiecare floare pe care o impart, le ofer oamenilor un fir de fericire, de liniste, de parfum si prospetime, o noua mireasma in casele si sufletele lor.

Cuvintele rostite de Jimin erau atat de sincere si felul in care isi misca buzele lent si suav, ma face sa cad in vraja lui, desi el nu se vedea pe el si nu-si dadea seama, chiar era atractiv. Mintea mea parea ca nu ma mai asculta, incerc ca imi ignor gandurile si sa fiu atent doar la ce spune, nu la cum arata.