𝘴𝘦𝘤𝘰𝘯𝘥𝘴 𝘰𝘧 𝘦𝘮𝘰𝘵𝘪𝘰𝘯 → 𝔂𝓸𝓸𝓷𝓶𝓲𝓷

9.Doar pentru el

Sa auzi cum canta alaturi de tine mii de persoane este o senzatie de nedescris. O multime de sentimente si emotii te incearca in acel moment, ba chiar si foarte multe intrebari. Una dintre ele ar fi "oare canta si el alaturi de fanii mei?"
Am incercat sa il caut din priviri insa nu-l vedeam nici in culise, nici ratacit prin multimea de persoane. E adevarat, nu a venit aici sa ma asiste la concertele mele, i-am dat libertatea sa viziteze orice isi doreste el in aceasta tara minunata. Tuneul meu abia a inceput in Japonia, asa ca are totul timpul sa il folosească cum isi doreste el.

La sfarsitul concertlului, am vrut sa cant noua mea melodie, sa le dau fanilor mei ceea ce asteapta de ceva vreme. Insa m-am gândit ca celui caruia voiam sa i-o dedic defapt, nu se afla in peisaj, asa ca nu mai  avea rost sa fac asta. M-am indepartat de langa pian si mi-am salutat fanii care m-au ascultat cu atat de mult drag.

Cand sa ies de pe scena, il vad pe el, incercand sa desfaca o bomboana de ciocolata dintr-un ambalaj, era asa de drăgălaș. Atunci mi-am dat seama ca defapt gresisem, el a fost aici in tot acest timp, fara sa-mi dau seama, iar pentru asta, trebuia sa-i multumesc intr-un stil pe care doar eu puteam sa-l fac.

Ma intorc le scena, desi multimea se pregatea sa plece. Il vad pe Jung care se uita destul de confuz la mine insa nu l-am bagat in seama, n-o sa-l las sa-mi strice momentul. Ma asez la pian si apoi le spun tuturor persoanelor care au mai ramas

-Urmatoarea piesa este una speciala, scrisa pentru o persoana draga mie

Am inceput sa cant, fara sa imi pese daca mai era lume sau nu, important era ca el ma auzea. M-am intors catre locul in care se alfa el, si l-am vazut cu lacrimi in ochi, asta ma face sa cred ca a inteles mesajul. Pe la mijlocul piesei m-am oprit brusc pentru ca pur si simplu am uitat versurile. Nu mi s-a mai intamplat asta niciodata, insa toata aceasta atmosfera si emotiile pe care le simteam, m-au incurcat. M-am ridicat de pe scaun si am iesit repede de pe scena fara sa spun nimic.

Yung se indreapta nervos catre mine insa il ignor si îi arunc un "Nu acum" iar el se intoarce si  pleaca. Singura persoana cu care voiam sa vorbesc era celui caruia i-am dedicat piesa. Il vedeam cum isi stergea lacrimile cu maneca de la bluza si privea pierdut catre podea.

-Jimin!

Il fac atent iar acesta se ridica si se indrapta catre mine. Isi sterge restul lacrimilor de pe fata sa si afiseaza un zambet mic iar  fara sa mai spuna ceva, ma ia in brate si isi adanceste capul in scobitura gatului meu.

Il strang in brate si îi simt parfumul care ma liniștește si imi da o buna stare, eram pregatit sa îi marturisesc sentimentele mele pentru el.

-Jimin, legat de cantec...incep eu insa el ma intrerupe

-A fost foarte emotionant Yoongi, a fost cel mai frumos cantec pe care l-am auzit vreodata

In acel moment am incercat sa ma apropii de el si sa il sarut.

-Pacat ca tatal tau nu a fost aici sa te auda

La auzul cuvintelor lui ma indepartez si ma uit la el putin confuz, ce legatura are tata in toata aceasta discutie.

-Persoana draga caruia i-ai dedicat melodia a fost el, nu-i asa? spune acesta vazandu-mi expresia pierduta

"Nu Jimin, tu esti!"

-Da, spun eu nestiind cum sa îi spun adevarul defapt, stiu ca el nu se poate afla aici din motive medicale, dar sunt sigur ca e mandru de mine

-Ma bucur foarte mult pentru tine Yoongi, ai reusit sa te apropii mai mult de familia ta, iar acum incerci sa îi răsplătești cum stii tu mai bine, prin muzica. Se apropie si imi lasa un sarut mic pe obraz, apoi este strigat de Yung si pleaca, punandu-ma si mai tare pe ganduri.