The last wish...

1

Antonia pov.

Eram pe scena, stăteam împietrită din cauza emoțiilor. Mii de oameni erau așezați în fața mea, așteptând sa vadă demonstrația mea de dans. Melodia este pornita, eu tot stăteam în același loc începând sa tremur mai rău și sa transpir de frica, simțeam ca ma sufocam, ma tot rugam sa se termine totul.

Tocmai am realizat ca era doar un vis, venise mama sa ma trezească ca să ieșim afara, sa cumpărăm câte ceva pentru mine. Am terminat liceul, sunt in vacanta de vara, ultima luna. În curând voi pleca în Coreea de Sud împreună cu cea mai buna prietena a mea, Elena. Amândouă ne-am înscris la o asociație numita Erasmus, ne-au acceptat cererea și ne vor ajuta sa învățăm 2 ani la o facultate de medicina în Coreea. După aceste 2 ani, ne vom întoarce în România și vom studia ultimii ani aici. Suntem cele mai bune prietene, ca 2 surori, ne cunoaștem de la vârsta de 13 ani pana acum. Ea locuiește în alt oraș, nu prea ne-am întâlnit de multe ori, din cauza timpului și liceului. Totuși ne place medicina și e visul nostru sa studiem împreună în Coreea. Dar uite, ca se vor îndeplini visurile noastre. Ii spun mamei ca mai târziu mergem ca să o pot suna pe Eli.

Elena pov.

Ma joc baschet cu fratele meu Iosif. El reușea sa dea cele mai multe goluri față de mine, e și datorita înalțimii lui. Well, eu nu-l pot lăsa să câștige, deoarece am pus un pariu. Cel care pierde, spală vasele din bucătărie. Scorul e egal, vrem sa mai jucam o rundă dar telefonul meu suna. Ma duc sa ma uit și vad ca e Anto, ii spun lui Iosif sa aștepte.

Anto:Bună dimineața! Ce faci?
Eu:Bună ziua! Pardon, dimineața a trecut deja, nu-mi spune ca abia acum te-ai trezit?
Anto:Nu-ți spun, vad ca deja știi! Cum reușești sa fii asa voioasa, am dormit când ai dormit și tu dar tot mi-e somn.
Eu:Secretul meu, tu ce faci?
Anto:Am avut un vis nașpa, noroc ca m-a trezit mama. Mai târziu ma duc cu ea sa cumpăr câte ceva pentru plecare. Voiam sa vad ce faci și dacă ai făcut bagajul, ca fix mâine plecam!
Eu:Umm, încă nu am făcut dar ma apuc mai târziu, acum încerc sa câștig pariul!
Anto:Din nou, vreau și eu sa ma joc cu voi!
Eu:Nuu, nu ne jucam, ne luptăm normal, eu nu vreau sa spăl, îmi este prea lene.
Anto:Ok ok ok, vorbim mai târziu ca ma așteaptă mama! Paa, fă-ți bagajul cât mai curând!
Eu:Distracție plăcută la cumpărături, bine o sa fac, acum ma duc sa câștig pariul. Paa!

Iosif:Credeam ca ai adormit pe asfalt cu telefonul în mana, ce tot ați vorbit, de parca nu v-ați mai văzut de ani întregi?
Eu:Treaba noastră, o sa vezi ca eu o sa câștig pariul!
Iosif:Nu prea cred surioara, vedem acum, ai uitat ca sunt mai înalt decat tine?
Eu:Mai puțin vorbareala și mai multa acțiune!

Ne priveam în ochi, parca eram doi dușmani, de parca viata noastră depindea de câștigul meciului. Știam ca fratelui meu ii place tot ce tine de armata, asa ca imediat am ridicat mana spre cer și am strigat "-Uite un avion militaresc" , el imediat a căzut în capcana mea, și-a întors capul iar eu am fugit spre coș și am reușit sa înscriu.

Iosif:Hei, nu a fost corect, ai trișat!
Eu:Frățioare asa de naiv ești, după cum știi, în dragoste și război totul este permis! Asa ca taci și du-te sa speli vasele, mult spor! Eu ma duc sa fac bagajul!

Antonia pov.

Eu:Haide mama, sa mergem! Dar unde vrei sa mergem?
Mama:Mergem la Pitești, acolo ne vom întâlni cu mătușa ta și verișoara ta, Ștefania! Și sora ta, Mădălina!
Eu:Omg, în sfârșit și-au făcut timp sa iasă cu noi împreună, o să-mi fie dor de asta.
Mama:Nu mai pleca, știi doar ca eu nu vreau sa pleci acolo!
Eu:Off mama, te rog nu plânge, gândește-te ca e pentru viitorul meu! Sa zicem ca vei avea mai puține treburi de făcut, macar nu mai gătești și nu te mai stresezi cu mine!
Mama:Mușcă-ți limba, ai grija ce vorbești!
Eu:Ok ok, doar am glumit. Nu mai fii asa supărata, o sa vorbim tot timpul, stai fără griji, va fi și Elena, va avea grija și ea de mine, la fel și eu cu ea.
Mama:Bine, doar am încredere în voi amândouă. Sa ne grăbim pasul mai mult ca vine autobuzul.