2

75 12 0
                                    

Acum a venit vremea sa le îndeplinim, sa ne bucuram de timpul petrecut. A trecut o ora și am decolat spre Coreea. Când am coborât din avionul, eram foarte fericite ca am ajuns în Coreea. În timp ce mergeam, vad doar oamenii coreeni. E prima data când vad oamenii coreeni, mai ales e prima data când mergem în Coreea.
Ne-am dus la hotel și recepționist, ne-a dus la camera nr. 6 și când am intrat era o camera foarte frumoasa și superba. M-am odihnit deoarece am fost obosita. Dar Antonia mi-a zis ca vrea sa citească o carte. După ce m-am trezit, ne-am dus la masa ca ne era foame.
Am terminat de mâncat, am ajutat-o pe Antonia sa strângă masa și m-am dus la baie.
În seara următoare, ne-am dus pe afara sa ne plimbam și i-am zis:

Eu: Hmm... Vrei sa mergem sa privim stelele?
Anto: Bună idee... Hai sa mergem!
Eu: Hai!

În doua minute am ajuns și privim stelele...

*Conversație*:
Eu: Anto? Știi ca mi-a fost dor de tine
Anto: Și mie... Dar sunt foarte fericita ca ne-am îndeplinit visele nostre.
Eu: Și eu! Știam ca visele noastre se vor îndeplini. Mai ales îi mulțumesc Domnului ca ne-a împlinit visele noastre.
Anto: Da, și eu!
Eu: Deci mâine mergem la facultate de medicina?
Anto: Da!
Eu: Abia aștept sa fiu doctor, gen pediatrie pentru copii.
Anto: Da! Și eu abia aștept sa fiu doctor neurochirurg.
Eu: Sper sa reușim sa fim doctori.
Anto: Sper!
Eu: S-a făcut târziu... Hai sa mergem sa ne culcam ca mâine ne trezim devreme.
Anto: Off... Ok
Eu: Hai!

S-a făcut dimineața, m-am trezit, m-am dus la baie sa ma îmbrac, sa ma spăl pe fata și dinții. Și după m-am dus sa pregătesc micul dejun pentru mine și Anto. Când am pregătit micul dejun, m-am dus sa o trezesc pe Anto și s-a trezit. Apoi s-a dus sa se schimbe, sa se spele pe fata și dinții. A venit la micul dejun și apoi am strâns masa cu Anto.
M-am pregătit sa mergem la facultate de medicina, dar am emoții și Antonia are emoții normal. Când am ajuns la facultate, am intrat, ne-am înscris și am văzut corpul uman. Eu mi-am dorit întotdeauna sa vad corpul uman, mai ales inima și creierul.

Un baiat a venit la mine si mi-a zis:

*Conversație*:

El: Heei! De ce esti singura?
Eu: Heeii, o astept pe prietena mea..
El: Si ea s-a inscris aici?
Eu: Da, visul noastru era sa venim aici in Coreea sa studiem.. Si cum te numesti?
El: Wow, ma bucur pentru voi.. Oare sa ma prezint?
Eu: Sigur ca da!
El: Pai... Ma numesc Taehyung, dar poti sa mi spui V sau cum vrei... Apropo, V vine de la Victory. Am 23 ani si vreau sa fiu doctor oftalmolog. Îmi place sa îmi fac prieteni noi, sa gătesc, sa cant la chitară și pian, sa joc fotbal, sa cant cu vocea etcc... Rândul tău!
Eu: Ok! Ma numesc Elena, dar poți să-mi zici Eli.. Am 21 ani și vreau sa fiu doctor pediatrie pentru copii. Și cred ca avem lucruri comun, gen mie îmi place sa gătesc, sa cant la chitară și pian. Dar îmi place sa dorm, sa joc tenis baschet masa de tenis și biliard, sa ajut oamenii etcc. De asemenea ma pricep la sfaturi cred.
Taehyung: Woww, m-ai surprins. Sper sa ma ajuți și pe mine cu sfaturi când o sa am probleme.
Eu: Sigur, o sa te ajut cu mare placere.
Taehyung: Ma duc pe la niște băieți. Ne mai auzim!
Eu: Ok, pa!
Taehyung: Pa!

În doua minute a ieșit Antonia și mi-a povestit multe. Cică s-a împrietenit cu un băiat pe nume Hoseok a.k.a J-Hope, m-a dus la el sa îmi facă cunoștință. Pare de treaba, amuzant, drăguț și e prieten cu Taehyung.
Am plecat fără sa vreau, nu știu ce e cu mine și tot striga Anto după mine. M-am dus la restaurant, am revenit în fire și m-am întors la facultate unde am dat peste J-Hope care o aștepta. M-am rușinat, mi-am lăsat capul în jos apoi mi-am cerut scuze. Am intrat sa îmi iau lucrurile și am văzut-o pe Anto vorbind despre o chestie. M-am gândit sa merg sa o sperii. Am auzit ca vorbea despre Taehyung, spunând ca îi place de el. Am sărit la ea în spate spunându-i ca J-Hope o așteaptă afara. Am plecat acasa singura pe un drum întunecat pe care obișnuiam sa merg cu Anto.
Când am ajuns acasă, Anto mi-a povestit ca îl place de Taehyung și ca vrea sa fie împreună cu el. Iar eu m-am dus în camera după ce-a terminat de povestit și nici măcar nu am scos un cuvânt.

The last wish...Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum