Capitolul 7

585 51 71
                                    

۪۪         — Și așa, în glorie și vărsare de sânge, a venit timpul ca maiestosul Jeff să se întoarcă acasă! imit vocea bărbatului din sac și râd cu voce tare.

۪۪         După ce mi-am potolit setea de sânge pe moment, am aruncat corpurile într-un lac din apropiere. Mă joc cu cuțitul, plimbându-l pe pielea albă, începând cu curgă sânge. Ling lacom și râd încet.

۪۪         Are gust amar, nu îmi place. Oare sângele lui Lucy o fi dulce? Mhm, să testez cândva asta? Sigur că da!

۪۪         Casa este în mijlocul orașului în micul oraș în care trăiesc, nevrând să am de a face cu aglomeraţii sau oamenii infecţi care să îmi strice dispoziția cu simpla lor prezenţă.

۪۪         Am ales acest oraș fiindcă este departe de mass-media și foarte puţin supravegheat din partea poliţiei. Desigur, îi mai văd prin baruri consumând alcool sau la magazine mâncând gogoși. Cu burțile ălea pe cine să prindă?

۪۪         Este mijlocul nopții când ajung, iar stomacul scoate sunete nu tocmai plăcute. Sper să fii făcut ceva de mâncare, altfel o mănânc pe ea.

۪۪         Sunt o persoană sinceră, dar n-aș recunoaște în veci cu voce tare că e bine să fii în compania unui om pe care să nu-l ucid din când în când. Atâta timp cât nu mă supără, nu se bagă în treburile mele, este totul bine. Cel puţin pentru ea.

۪۪         Știam de existenţa ei de mai mult timp, dar nu voiam să fiu bărbatul chipeș care o salvează din viaţa mizerabilă în care se află. Nu o avut părinții, o fost respinsă de societate făcând-o perfectă pentru mine.

۪۪         Singurul ei defect este umanitatea. Dar acest lucru poate fi schimbat cu o pocnire de degete din partea mea. Deschid ușa fără efort, fiind nevoie de trei chei diferite pentru fiecare lacăt, în caz de orice. Niciodată nu ar putea trece de mine.

۪۪         Îmi ating colţul buzelor și oftez zgomotos. Am avut un zâmbet așa normal și frumos, dar nimeni nu a știut să îl aprecieze, iar acum... Unde am ajuns? Ce am ajuns să fac? Îmi scutur capul, ignorându-mi cele mai întunecate amintirii a copilăriei mele, punându-mi masca.

         Când intru o văd lângă fotoliu meu, privind spre televizor la un canal de știri. Când îmi observă prezenţa se ridică imediat, privindu-mă speriată. Îmi place că încă îi este teamă de mine, încât mă simt flatat și surprinzător de energic.

         — Te-ai întors... Murmură, privindu-si degetele cu buzele intre dinții.

         — N-nu știam dacă am voie fără tine. Î-îmi pare rău... Șopti în timp ce își freacă piciorul stâng de cel drept.

۪۪         — Ai făcut cina? o întreb plictisit.

۪۪         Dacă nu mă ajuta cu curățarea acestui loc, să îmi facă de mâncare, acea scenă m-ar fi făcut să o omor.

۪۪         — E în frigider. Și s-au terminat ouăle.

۪۪         Mă îndrept spre bucătărie înjurând. Probabil crede că o înjur pe ea, dar nu e așa. Urăsc să fac cumpărături prin acei oameni scârboși pe care nu îi pot ucide.

۪۪         Îi simt privirea pe mine, probabil se gândește că aduc un cuțit și o ucid. Ah... Aș fi vrut eu Lucy. Însă de ce îti este așa teamă? Devine uneori plictisitor...

         După ce termin de mâncat mă ridic de la masă, uitându-mă la ea.

         — Vrei să-ţi spăl rufele? mă întreabă, iar din tonul ei pot observa că și ea își dorește.

         Știam că arăt sexy, dar nici chiar așa. Ridic lent hanoracul, privindu-i atent reacțiile. Ochii ii sunt fixaţi pe pielea mea plina de semne, zgârieturi, iar faţa ei este roșie din vina acumulării de sânge, având buza între dinții.

         Rânjesc pe sub mască apropiindu-mă de corpul ei. Ochii îi se lărgesc, iar buzele se despart, lăsând un mic suspin să-i scape.

         E așa fragilă faţă de mine, iar capul abia ajunge îi ajunge la umerii mei. Știam că dacă voiam să facă ceva, aș putea să-l primesc fără efort.

         Dar asta nu pare necesar.

         Imediat ce ajung în faţa ei, mâinile sale îmi ating timid pieptul. La început cu frică, dar când vede că nu fac nimic începe puţin mai liber. Degetul îi merge liniștit pe o pată sânge care este încă pe piept, renunț la rezistenţă și o sărut.

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Prizoniera//Jeff The killerUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum