Prizoniera//Jeff The killer

Capitolul 13

     Blondina era trează de minute bune, având pe ea cerșaful alb pe corpul ei fragil și plin de semne.

     Cum s-a ajuns la asta? Cum a ajuns să facă sex cu el? Cu răpitorul ei? Dar ce este ea? Proastă? Altă explicație nu avea.

     Se uită la tavanul alb, scoțând un oftat slab prin buzele ei crăpate și mușcate de stres. Își închide ochii o clipă, amintindu-și seara trecută cu un zâmbet stupid.

     Să o facă cu Jeff nu a fost deloc neplăcut, însă în condițiile în care se aflau cei doi, totul este confuz pentru ea.

     Își deschide ochii obosită și se uită la arsenalul de arme al brunetului. Cine știe cu ce om nebun a făcut sex neprotejat? Dar oare chiar regreta decizia? Desigur că nu.

     Jeff dispăruse de mult de lângă ea, probabil uitându-se la televizor fără nicio grijă pe lume.

     Se va comporta diferit cu ea? Va avea bună inimă să nu o bată? Dar de ce, mă rog, să fie violent? Până la urmă, el a inițiat totul.

     -- E clar. Să stau închisă de atâta timp, mă înnebunește! Își spune blondina, ridicându-se în capul oaselor luând pe ea o cămașă ce era aruncată pe canapea.

     Deschide ușa încet încât scărtăie, însă niciun semn că moartea o așteapta la ușă. Probabil o așteaptă la parter.

     Coboară scările cu grijă, simțind o mică durere între picioare, însă o ignoră. A pățit mai rău din cauza lui. O mica durere ca asta nu o poate doborâ.

   -- Ce stai așa acolo? Vin-o odată aici! Striga brunetul spre ea, însă nu părea nervos.

     Micuța rază de soare mai că se împiedică de propriile picioare, însă își restabilise repede echilibru, ajungând în dreptul lui.

     La naiba... se simțea ca o sclavă fiind oricând gata sa ii îndeplinească orice dorință. Unde ai ajuns si tu Lucy...

     -- Frumoasă cămașă, spune acesta uitându-se cu coada ochiului la fată.

     Se simțea oarecum mândru că purta cămașa lui. Asta înseamna doar un lucru. Este a lui și doar a lui. Nu numai fizic, dar și psihic. Știa că putea oricand să o joace pe degetele lui, însă ceea ce nu știa, e că curând, rolurile vor fi inversate.  Însă este prea curând pentru asta.

     -- Scuze... altceva nu am găsit, caută imediat o scuză roșind în obraji.

     -- Nu am spus niciodată că mă deranjează. Din partea mea poti sa stai si goală, până la urmă, aseară nu erai așa timidă cu corpul ăla al tău, spune acesta vrând să se amuze, însă decide apoi să tacă din gură.

     Tot ce a spus nu avea deloc legătură cu el. Nu e de parcă el este atras de această ființă care pare un înger în fața lui. Chiar deloc.

     În schimb, blonda tace simtindu-se ca o idioată, asezandu-se pe podea. Acolo este locul ei. Acela este locul șoarecelui, iar locul de pe canapea ii revine pisicii.

     -- Stii, poti sa stai aici pe canapea lângă mine. Toată seara am fost pe tine, așa că, iti poti lua revanșa acum, spune acesta făcând un scurt gest din mâna pe picioarele lui.

     Corpul lui Lucy se mișcă atât de involuntar și brusc, încât a uimit-o și pe ea. Ce mama naibii se intampla cu amândoi?

     De parca nimic nu s-a intamplat, capul blondei se așează pe umărul brunetului atât de lin, încât brunetul aproape nu am simțit. E atât de caldă... atât de... bine.

     Nu a m-ai simțit o astfel de căldură de ani de zile.

     -- Astăzi o să plec, anunță brunetul calm schimbând programele calm, deși se uitala chipul fetei ce părea atât de obosit.

      -- Oh... bine. Ce vrei sa îți fac de mâncare?

     -- Nimic. Imediat ce mă întorc, vei pleca alături de mine.

     Afirmația brunetului, a facut inima blondei sa tresare. Să plece? Unde sa plece? Se va întoarce? O va omorî fiindca au facut sex și o va ascunde prin pădure?

     De parcă brunetul i-a citit mințile, începe să râdă, dandu-si capul pe spate relaxat în timp ce se întinde linistit.

      -- Vom merge la lac împreună, continuă acesta.

     -- Si dupa ma vei arunca in lac și mă vei lăsa acolo? își deschide speriată gura blonda.

     -- Esti idioată? Trebuie să arunc gunoiul și vii cu mine, spune acesta dandu-si ochii peste cap plictisit.

     -- Deci, vin ca sa te ajut, corect? Imi place sa ajut! Spune aceasta repede ca sa nu aiba impresia greșită, însă după chipul băiatului nu părea lucru corect de spus.

     -- Ha! Ajutor? Nu am nevoie de ajutor. Niciodată nu o să am nevoie de ajutor, spune acesta serios și o apucă de barbie ca sa faca contact vizual.

     -- Mă voi întoarce spre înserare, spune acesta serios și se ridică de pe canapea brusc, plecând pe ușă, auzindu-se lacătele cum se închid.

     Zâmbetul blondei este de neimaginat. Va ieși afară? Al naibii, abia aștepta asta! Aseară sex, astăzi va ieși din acest loc ce se simte ca o pușcărie.

     -- Nu strica asta Lucy! Hai că începem din ce in ce mai bine! În curând, voi câștiga la lotto! Spune acesta fericită, țopăind prin casă nerăbdătoare.

////     bau       ///

Acest minunat fanart este realizat de Just_Ukimy_idk care a facut o treaba minunată! Mulțumesc mult pentru timpul  acordat acestui edit! Îmi place că lumea a rămas cu ideea rochiei rupte a lui Lucy și cât de murdară era. Ador )))

/// capitol necorectat fiindcă îmi este lene ///