With imperfections / park jimin

Capitolul 2

-Tu.... La naiba! Numai idiotu ala de Mochi îmi zicea asa! Sa nu cumva sa îmi mai zici asa! Vreodată în viața ta! Tipa ea la mine.

- Ai.... Ai zis Mochi? Tu nu cumva ești....?

- Cine sa fiu? Cine? Grasa? Purcica? Gogisica? Cine? Aaaa cine? Zi-mi! Haide spune. Batjocorește.mă cum ai făcut ani la rand pana sa pleci la liceu! Haide! Spune ea cu lacrimi în ochi.

- Nu am vrut sa te.... Spun dar ea ma întrerupe iar.

  - Sa nu ma ce? Sa nu ma ranesti? La naiba, ai făcut-o ani la rand! La naiba cu tine Park Jimin! La naiba cu mâncarea! La naiba cu toți! M.am saturat! Sa va ia dracu pe toți. Spune ea în timp ce ii curgeau șiroaie de lacrimi pe față. Era toată roșie la față și respira sacadat.

  - Te rog! Nu am vrut sa zic asta! Spun eu dar fără efect. Și.a luat repede lucrurile și m.a împins din fata ușii. A plecat plangand afara! Ma tem ca dinou va face un atac de panică. E doar vina mea.

  Perspectiva Iseul

  Am luat-o la fuga pe poarta scolii. Ma simțeam ca naiba. Mai ales ca el e aici! Știam ca el e însă am sperat sa fie o coincidență! Alergam pana am ajuns în fata câtorva clădiri părăsite. A început sa ploaie torențial cu stropi mari și rapizi. M.am simțit răpusă de durere fizica și chiar psihică. Am căzut în genunchi cu putere lovindu.mă pana la darea sângelui. Am început sa plâng și ma tare, aproape înecandu.mă în propriile lacrimi.

- LA NAIBA CU TINE PARK JIMIN! LA NAIBA CU TOT RAHATUL ASTA DE VIATA! am țipăt ca nebuna în timp ce aveam fata îndreptată către cer și băteam cu pumnii în pavele albe, acum devenite roșii din cauza sângelui meu. Simțeam ca vreau sa mor atunci. Simțeam ca va fi mai bine dacă voi pune capăt aici tuturor suferințelor mele.

  - E NUMAI VINA TA PARK JIMIN! DIN CAUZA TA M.AM DISTRUS! DIN CAUZA AM TRĂIT RAHATUL ASTA DE VIATA! TE URĂSC! TE URĂSC DIN TOATĂ INIMA! am țipăt cât de tare am putut. Măcar acum sa termin cu totul împăcată. Sa îmi spun oful! Fac foamea de când ma știu din cauza lui și din cauza celorlalți. Din cauza lor am devenit omul groaznic de acum. Doar din cauza lor dar cel mai mult din cauza lui Jimin.

  Numai gândindu-mă la el ma face sa ma doară și mai tare inima. Lacrimile mele curgeau încontinuu fără oprire. Genunchii și mâinile mele pline de sânge și care sangerau incontinuare fără oprire ma dureau. Nu ma puteam mișcă și simțeam ca aici voi muri. Măcar nimeni nu ma va mai suport vreodată. Măcar scap lumea de o povară.

  Când am vrut sa dau iar cu pumnii în drum pavat doua brate puternice m.au cuprins. Avea o piele alba ca zaharul cu miște mâini încordată pe care puteai observa cu ușurință venele.

  - Hei! Calmează-te! Te rog nu te mai răni! Aud o voce suava care ma calma pana în măduva oaselor.

  Perspectiva Yoongi

  Idiotu de Jimin a dat.o în bara. A făcut fata sa fuga mâncând pământul. Fără sa ma mai gândesc am urmărit-o. Stătea în genunchi plangand și blestemandu.l pe Jimin în timpul unei ploi torențiale. În ciuda ploii se vedeau cu mare ușurință siroaiele de lacrimi ce se scurgeau din ochii ei verzi ca smaraldul. Mi se rupea inima. Se ranea singura. Mâinile ii sangerau de la cât a dat cu ele în drumul pavat. M.am dus și i.am oprit mâinile în momentul în care aveau sa facă contact pentru a 1000 oara cu drumul pavat.

- Hei! Calmează-te! Te rog nu te mai răni! Spun eu pe un ton suav sperând ca se va opri și chiar asa a și făcut. Haide! Nu mai sta pe jos. Inti sângerează genunchii și mâinile. Spun și o ridic.