O Floarea din raiul singurstaţii

Aflarea adevărului

Capitolul 10

Eu: Nu...

MR: Eu știu. Numele ei e HanEul, dar unde ar putea fi nu știm niciunul. HanEul, unde ești? Dar toate astea le spusese in gând. Așa că răspunsul ei

Eu: Nu... MR: Eu știu. Numele ei e HanEul, dar unde ar putea fi nu știm niciunul. HanEul, unde ești? Dar toate astea le spusese in gând. Așa că răspunsul ui MiRi nu îl auzise nimeni.

Eu: Nu... Jurnalul nu a spus asta.

Toți: Jurnalul?

Eu: Da... Jurnalul lui YeoWang.

YS: Dar...dar e imposibil. Ce caută la tine jurnalul fostei regine?

Eu: Mi l-a dat mama înainte să moară.

YS: De ce spui toate astea abia acum?

Eu: Nu știu, simt nevoia să o fac. Până acum mi-a fost frică , dar acum, cu voi alături nu îmi mai este.

MR: Jin, ei toți luptă împotriva noastră.

Jin: Ce? Nu se poate. Dar...dar...Îmi venea să plâng. Tocmai acum când în sfârșit puteam fi cu Yong, când aveam prieteni adevărați. Trebuie să lupt împotriva lor si poate să-i ucid pentru a proteja regină. Apoi în minte îmi răsuna vocea mamei "povara ta e să-i protejezi pe toți". De ce pe toți? Poate se referea că regina îi reprezinta pe toți si protejând-o pe ea îi protejez pe toți. Yong nu mai spunea nimic, tăcea și era trist, la fel și ceilalți. Doar MiRi vorbi și ce spuse provoca un șoc și mai mare.

MR: Tu ești, nu?

Eu: Eu sunt ce?

MR: O cauți pe moștenitoare, pe regina, dar știi care e numele ei?

Eu: Nu, voi știți?

MR: Da. Eu sunt destinată să-i fiu protectoare, un fel de gardian. Ascultă, numele tau chiar e Sum Gyeo Jin? Eu: D...d..da, de...de ce ăntrebi?

MR: Esti sigură?

Eu: Da. Pot sa stau un pic singură? Vreau sa analizez totul. Și dau sa plec, dar ma opresc când îmi aud numele, adevăratul meu nume.

MR: HanEul. Oprește-te, te rog. Lasa-mă să mă înclin în fața ta. Toți priveau șocați.

Eu: Ce? De...de...de unde îmi știi numele?

MR: Am bănuit eu. HanEul e numele moștenitoarei. Când ai spus de jurnal și de misiune mi-am dat seama. Era ciudat ca nu știai numele moștenitoarei. Noi toți îl știm. A fost dezvăluit acum mult timp când mama ta a murit. Tu ești moștenitoarea, tu ești regina Eul. Dar te rog iartă-mi. Nu trebuia să-ți vorbesc așa. Spuse MiRi făcând o plecăciune. Eu: Nu se poate... Tot timpul m-am..

..căutat pe mine. Ridicăte, nu face asta, nu-mi place. YS: De ce? De ce a trebuit să fii tu? Și de ce acum? Eu: Yong...

YS: De ce nu ne-ai spus de la început de partea cui ești? Așa ne scuteai pe toți de suferință.

Eu: Dar voi mi-ați spus?

YS: Cel puțin noi nu ne-am ascuns adevărata identitate. îmi reprosa el. Era trist, nervos și îi venea sa plângă. Suferea. Mă durea atât de tare totul, dar mai tare ma durea când îl vedeam în halul ală. Abia acum ne-am spus ce simțeam si acum am aflat ca destinul e împotriva noastră. Apoi m-am uitat la prietenii mei, foștii a-și putea spune. Toți erau triști. Provocasem atâta suferință, era doar vina mea, dar oare doar a mea? Dar eu...eu sufeream cel mai mult. Ei se aveau încă pe ei, dar eu eram singură. Pentru prima oară am avut prieteni, pentru prima oară am iubit cu adevărat și într-o clipă, cu doar un nume s-a distrus totul. Îmi urăsc numele, îmi urăsc soarta. Prietenii îmi cereau acum explicații, dar nu se gândeau și la mine, nu văd că și eu sufăr? E doar vina mea? Poate nu au fost prietenii mei niciodată. Dar nu, asta nu e posibil. Ei doar se simt tradați așa cum ma simt și eu. Sunt tradată de prieteni, de iubit si într-un fel de destin. Trebuie să-mi revin și sa ripostez. Dacă ei mă tratau așa, eu le voi răspunde cu aceeași monedă, dar e atât de greu...

Eu: eu...nu știam cine sunt...

YS: Jin sau Eul, nici nu știu cum să-ți spun. Eu: Eul. Numele meu e Eul.

CH: Cui îi pasă de nume? Dacă nu știai cine ești de ce ți-ai ascuns identitatea?

Eu: Eu...

SM: Deci știai cine ești.

Eu: Nu.

SJ: Și atunci? De ce nu ai nicio explicație?

Eu: Încetați! Nu intelegeți nimic. Chiar nu am știut cine sunt. Mi-am schimbat numele pentru că eram urmărită ș i trebuia sa mă ascund pentru a putea să -mi duc la capăt misiunea.

YS: Despre ce vorbești? Ce misiune?

Eu: Nu știu exact. Stiu doar ca trebuie să-i salvez pe toți. La momentul potrivit voi afla.

YS: Spui numai prostii. Cine te mai crede? Durerea se citea în ochii lui, dar și durerea mea creștea. Asa că am fugit...

..ca o lasă. Pur și simplu m-am întors și am fugit plângând. MiRi fugea după mine.

(Din perspectiva lui InHo)

Toți eram triști si sufeream. Iar Yong suferea cel mai mult dintre noi. De mic tatăl lui îl antrenase să lupte împotriva reginei și a moștenitoarei pentru a avea el puterea. Noi restul eram simpli spioni. Nu ne păsa, dar acum...acum e diferit. Regina era prietena noastră, nu era așa cum o credeam noi. Chiar dacă noi sufeream, ea sufera și mai mult. Sunt sigur de asta. Am tăcut si am privit-o. Am văzut cum suferea când ceilalți o criticau, când Yong îi făcea reproșuri, totuși....