A 4-a generatie ( Fairy Tail FF )

Capitolul 24

  Am clipit des incercand sa ma acomodez cu razele de lumina diurna care se jucau pe fata mea. Imi simteam fata umflata si membrele amortite. Eam acoperita cu o patura subtire si stateam intinsa pe spate intr-un pat moale... In dreapta mea era peretele vopsit in cloarea piersicii. In dreapta puteam vedea fereasra sub care se afla o masa si, in coltul opus al camerei, inca un pat acoperit de o patura. M-am ridicat confuza in capul oaselor. Ce s-a intamplat aseara? Ah, da, am cazut in capcana soldatilor... M-a trecut un fir pe sirea spinarii cand mi-am amintit de tot ce s-a intamplat. Dar cum am ajuns aici? M-am uitat in jur. In afar de un dulap, un cuier si doua usi, camera era goala. Inca ma simteam ametita...

   Deodata, mi-am amintit in detaliu tot ce s-a intamplat. Parul meu! Fularul tatei! Semnul meu! Mi-am dus mana in par parca instinctiv. Era scurt... Fusese real... totul. Mi-am muscat buza inferioara si amcontinuat sa analizez cu sufletulla gura incaperea. Am vazut fularul in cuer, lucru ce m-a facut sa ma simt mult mai bine... Insa... Semnul meu... Imi era mult prea frica sa ma uit la bratul drept, temandu-ma ca as putea sa vad ca nu mai e acolo... Cu suflerul lagura, simtind cum inimmai are putin si imi iese din piept, mi-am indreptat privirea spre locul unde era rana. Nu am vazut nimic. Rana era acoperita de un bandaj alb. M-am uitat cu mai multa atentie, sperand sa observa macar o mica pata de culoare, o bucatica mica din semnul ghildei care sa ma mai linisteasca insadegeaba. Bandajul era bine strans. Mi-am scuturat capulincercand sa-mi revin din ameteala. Abea acum i-am dat seama ca din spatele usii de pe peretele din fata mea se auzea un dus pornit si o voce feminina cantand. M-am concentrat asupra acelor sunete insa nu imi puteam da seama cine era...

   Chiar in momentul urmator, clanta s-a lasat in jos scotand un scartait ciudat, moment in care am tresari si mi-am mutat privirea asupra sa, apoi usa s-adeschis. Wendy a itrat in camera carand o sacosa cu alimente in brate. A inchis usa si si-a indreptat privirea spre mine. Cand a vazut ca sunt treaza a treasarit si a zambit vizibil incantata. Ma uitam confuza la ea.

   - Mei! Ce ma bucur ca te-ai trezit. Cum te mai simti? m-aintrebat ea punand sacosa pe masa si asezandu-se pe patul gol din stanga mea.

  - B-Bine... cred... am murmurat eu simtindu-mi gatul uscat.

  -  Ieri noapte am simtit mirosul tau si a lui Natsu-san undeva in oras asa ca ne-am dus sa cercetam si te-am gasit numai pe tine. Din fericire am ajuns la timp sa te salvam de tipul ala ciudat in armura... Erza-san i-a amenintat si au laat-o sa te ia de acolo. Din fericire nu ma fost urmarite. Ti-am vindecat o mare parte din rani cat am putut mai bine insa, din pacate, nu am putut face nimic in privinta parului tau. Imi pare rau... a spus cu o nota de regret in glas.

   Mi-am dus mana in par si m-am uitat din nou la varful portocaliu al unei suvite. Nu stiam cum ar trebuii sa ma simt in privinta acestui lucur... Ce-i drept, imi para putin rau insa nu ma prea deranja.

   - Ah, da... a spus ea amintindu-si ceva.

   Am urmarit-o cum se ridica de pe pat, deschide sertarul de sub masa de lemn si scoate o oglinsa pe care o indreapta spre mine. Imi puteam vedea chipul sinoua coafura. Era scurt insa nu arata asa de rau. Aveam acelasi breton lasat pe o parte insa coditele disparusera si aveam decat suvite dese si portocalii de par scurt ce semana cu firele de matase. Mi-am dus din nou mana in par. Era moale... Nu imi displacea.

   - Erza-san l-a mai ajustat putin... sper ca iti place...

   Am dat afirmativ din cap inca uitandu-ma cu mirare la poza din oglinda. Ma puteam obijnuii cu el... Mi-am ridicat colturile gurii intr-un zambet de copil. 

   - Multumesc. i-am spus putin ragusita mai mult murmurand.

   Usa de la baie s-a deschis si Erza si-a facut aparitia. S-a uitatt putin mirata la mine si eu la ea apoi a zambit calduros. Era infasurata intr-un prosop si avea parul ud.