Terra

Puterile acum...

Au trecut cateva saptamani de la inmormantarea lui Jack.

Nu stiu sigur...

Am fost mult prea deprimata pentru a-mi aminti cate zile au trecut, numai cu gandul cum Jack a fost ucis in fata mea.

Numai din vina mea...

Intre timp, am avut si Bacalaureatul.

Pe care, evident, l-am trecut cu nota maxima.

Am facut-o mai mult pentru Jack.

Nu am vrut ca moartea lui sa fie inutila.

Dupa o discutie cu mama si tata, am decis ca voi merge la Facultatea de Medicina.

Asta voiam sa fac.

Poate ca, dupa ceva cercetare, invatam mai multe despre puterile mele si cum sa ii protejezi pe cei apropiati mie, de cei care imi voiau raul.

Sa descopar cum pot ajuta oamenii, dar si cum pot face ceea ce fac eu.

Sa descopar sursa puterii mele...

Asta a devenit prioritatea mea.

Pana acum nu am gasit nici o explicatie logica in legatura cu puterile mele.

Si asta era o parte din problemele mele.

A doua parte erau Cory si parintii mei.

De care m-am cam indepartat in ultima vreme.

Iar acum ca plecam la facultate, stiam ca aveam sa adancesc si mai mult ruptura dintre noi, daca nu faceam ceva.

Asa ca, am inceput sa vorbesc cu ei.

Cory a vorbit cu tata sa imi fac niste analize, sa iau cateva ore de terapie, sa petrec cat mai mult timp cu prietenii, insa i-am ecplicat clar ca nu aveam nevoie de astea.

Aveam nevoie numai de ei.

In felul asta puteam uita de cele intamplate.

Totusi, tata a considerat ca ar trebui sa asculte si sfatul lui Cory, asa ca mi-am facut analizele si am inceput si o terapie scurta.

Analizele mele s-au dovedit a fi normale.

Nimic care sa arate vreo legatura cu puterile mele.

Cat despre terapie, s-a dovedit a fi inutila.

Nu aveam nevoie, iar faptul ca petreceam mult timp cu familia parea sa imi faca bine.

Cu toate acestea, mai aveam mici atacuri de panica-vinovatie, mai ales in timpul somnului. Cosmarurile erau ingrozitoare, asa ca am decis sa nu le povestesc alor mei cum Jack imi bantuia visele si cum ma invinovatea pentru moartea lui.

In realitate, stiam ca Jack nu mai era suparat pe mine, insa, cosmarurile erau acolo cu un acolo cu un scop.

Daca nu cautam pe Facebook, asociatia asta, Jack nu i-ar mai fi contactat, si astfel nu ne-am mai fi intalnit niciodata cu ei.

Acum Jack ar fi fost in viata, iar eu nu mi-as fi petrecut fiecare zi fara sa ma gandesc la moartea lui.

Faza cu responsabilitatea ma apasa destul de tare pe constiinta.

Relatia dintre Cory si eu, era o alta problema. s

Nu mai vorbim.

Sau, mai bine zis, nu am mai vorbit de cand m-a adus acasa si le-a spus alor mei ca am fost rapita si ca Jack a fost ucis.

Si nu era faptul ca tot timpul era plecat la munca.

Ci, pur si simplu, evita sa ma mai vada.

I-am cauzat destule probleme, stiu asta...