Stateam in fata masinii lui Zander, tinandu-mi rucsacul pe umarul stang.
Tipul cu care aveam sa plec, si cu care nu facusem inca cunostiinta, multumita lui Cory.
Imi luasem ramas bun de la mama si de la tata.
Cory se asigurase ca ai nostrii stiau ca plec la facultate, mai devreme, pentru a ma invata cu facultatea, iar Zander venea cu mine, pentru ca avea treaba in oras. Iar ai mei, adorandu-l pe Zander, nu s-au prins nici macar un moment ca fratele meu incerca sa ma scoata cat mai repede din peisaj pentru protectia mea.
Cory inca vorbea cu Zander nu stiu ce.
Tehnicalitati probabil.
Sau discursul "Ai grija de sora mea sau boasele tale sunt in pericol".
Probabil si asta.
Doar ca sora asta, era mai bazata decat toti soldatii la un loc.
Controlam natura, pentru numele lui Dumnezeu...
El era in siguranta cu mine, nu invers.
Tata parea destul de trist ca fiica lui pleca la facultate, mult mai devreme, decat trebuia.
Mama, in schimb, era toata un zambet.
Si nu pentru ca plecam la facultate mai devreme.
Ci, pentru faptul cu cine plecam.
Nu esti deloc subtila, mama!
Se uita la mine, apoi la Zander si ofta necontenit.
Pentru ochiul neantrenat, parea ca o mama ingrijorata pentru fata ei care pleaca.
Pentru ochiul antrenat, adica al meu, mama ma vedea deja casatorita cu Zander, si mici replici de ale noastre alergand prin curte.
Tata se uita tot la noi doi, din cand in cand aruncandu-si ochii si asupra lui Cody.
Expresia lui nu era una prea fericita, cu plecatul meu, insa incepea sa se acomodeze cu ideea.
Cory decide ca, in sfarsit, a terminat de instruit bietul om, venind spre noi.
- Zander, dragule, nu te-am mai vazut demult! Cat ma bucur sa te vad. Promite-mi ca vei avea grija de ea. Si orice ar fi, nu o lasa sa manance ciocalata! Nu mai scapi de gura ei, dupa aia!
Mama si tata se pare ca il cunosteau pe individ.
Apoi realizez ce i-a spus mama.
De obsesia mea nebuna pentru ciocolata.
- Mama! ii spun stanjenita, vazand ca Zander incepuse sa rada.
- Promit, Laetitia. Casper! il saluta pe tata, dand mana cu el. Fiica voastra este pe maini bune. Nu va faceti griji! le spune Zander serios, flexandu-si muschii.
Tipul nu arata rau deloc.
Simt cum picioarele mi se inmoaie usor.
Ok, putin cam extrem si disperat din partea ta, Terra.
Tipul nici macar nu ti-a vorbit si deja te-ai inmuiat ca o inghetata!
Dar sa recunoastem, tipul era bine facut.
Bine rau...
Inalt, spate lat, muschi, brunet, un zambet ucigator, privire tamaduitoare de fecioare.
Ohh, da!
Uite asa disparea obsesia mea pentru ciocolata in favoare brunetului.
Incerc sa imi suprim hormonii adolescentini uitandu-ma in alta parte.
CITEȘTI
Terra
Fantastik"- Nenorocita mica! Tocmai ai ucis jumatate de oras! imi spune zambind. Dar nu iti face griji, moartea ta va schimba felul de gandire al oamenilor. Cu siguranta se vor gandi acum la moartea ta, atunci cand va veni vorba de protejarea planetei!" imi...
