Terra

De aceea ai un frate...

Cand m-am trezit Cory ma tinea de mana.

Mult prea strans, pentru placerea mea, insa, avand in vedere ce se intamplase, am decis sa il las sa ma tina de mana.

Mama si tata erau si ei langa mine.

Pareau extrem de ingrijorati, asa ca m-am gandit ca este timpul sa ii asigur ca nu am patit nimic.

M-au adus la spital, desi nu aveam nici o zgarietura; atat de imgrijorati sunt.

- Ce caut la spital? ii intreb, atragandu-le atentia.

Mama a tresarit la auzul vocei mele, iar tata a inceput sa zambeasca usor, vazandu-l pe Cory cum m-a luat in brate, imediat cum mi-a auzit vocea.

Pfff, Cory, frate! Mai usor cu imbratisatul!

Dar evident, nu i-am spus asta.

M-am incruntat putin, si dupa ce i-am returnat imbratisarea, l-am impins usor, inapoi.

Era mult prea inspaimantat de cele intamplate si se vedea pe fata lui.

Stiam ca urma sa ajung, in cele din urma, la unul din faimoasele lui interogari.

Un lucru pe care ar trebui sa incerc sa il evit.

Nu de alta, dar Cory nu cred ca mai putea primi vestea ca sora lui poate controla natura...

- Sunt bine, Cory. Jack cum se simte?

Cory ofteaza, iar apoi decide sa imi raspunda.

- E bine. Cateva zgarieturi, insa e bine. Tu, pe de alta parte, nu ai nimic. Absolut nimic! spune fericit.

- Si atunci ce caut la spital?

- Stii cum este fratele tau! raspunde tata. A vrut sa se asigure ca totul este in ordine cu tine, asa ca a vorbit cu doctorul sa te lase sa dormi sub observatie! adauga el, zambind mandru, spre Cory.

Ma ridic de pe patul de spital si o iau pe mama in brate.

- Sunt bine, mami. Vreau acasa. Imi este foame! le spun cu o voce inocenta, mangaindu-mi burtica.

Cory, mama si tata incep sa rada.

- Ai trecut prin cea mai nasoala experienta si tot la mancare te gandesti. Ursuletule! imi spune Cory, ciufulindu-mi parul.

- Daca asta este felul tau de a ma face grasa, atunci pupa-ma!

- Copii, copii! ne intrerupe tata. Suntem in public. Discutia asta o continuam acasa! adauga el razand.

Oftez si ma stramb la Cory, facandu-l sa scoata limba.

- Tu... incep eu sa ii spun, insa tata ma intrerupe, tusind dramatic.

Oftez din nou si ma uit urat la Cory.

Iesim din spital si ne indreptam spre masina de politie a lui Cory.

Urasc atat de mult masina asta.

Cory obisnuieste sa vina, la liceu, dupa mine, cu ea si, uneori, chiar si cu girofarurile aprinse.

Repet: Urasc masina asta!

In ea ma simt ca o infractoare.

- Si apropo, esti pedepsita! imi spune Cory, in timp ce urc in masina.

- Poftim? Da de ce? Ia stai, tu nu ai nici un drept sa ma pedepsesti. Asta fac parintii nostrii! ii spun enervata.

Cory se uita la tata, care ia locul din fata. Mama urca langa mine.