A 7-a Minune A Lumii

CAPITOLUL 11

  *a doua zi*

   *M:Neata , draguto!As vrea sa ne vedem mai repede.Poti de la 4?
      L:Desigur :) Ne vedem*

   Ma trezesc lenesa ca in fiecare dimineata si imi fac rutina.Ma duc in bucatarie pentru a manca ceva cand dau cu ochii de Alex pe canapea , dormea dus.Ii observ telefonul pe masuta de cafea si , fara sa vreau , il iau si ma uit prin el.Avea poze cu multe fete , unele mai dezbracate decat altele, poze de la petreceri , etc.Dupa care intru la mesaje , ultima conversatie fiind cu Ivy , logic.Am ramas socata , dar totodata obisnuita la vederea mesajelor care erau despre mine.

   *I:Pai si ? Acum ce faci ? Te-ai dus pana acolo pe degeaba?
    A:Logic ca nu.Ii mai bag pe gat ceva vorbe si poate , poate , i-o trag acum seara.
    I:Numai bine.Merita sa sufere putin.
   A:Da , cred ca da.Vad eu dimineata.Te anunt cand ma intorc*

  Il trezesc frumos din somn cu o palma ztravana peste fata si nu , nu era la nervi , doar ca , imi era scarba de el.

  -Ce dai asa in mine ? Ai cu capu?
  -Nu , tu ai!In urmatoarele doua minute sa iesi din apartamentul si din viata mea.Afara !
   -Dar te iubesc ..
   -Afara , boule!

  Iese fara sa mai spuna ceva.Ma bucur ca pana la urma am reusit sa ma eliberez de el.La inceput era o persoana foarte blanda si nu imi pot imagina de ce s-a transformat in asa ceva.Am stat 5 minute sa ma gandesc la ce tocmai am facut , dupa care am inceput sa zambesc.De cand m-am mutat din Illinois , am realizat ca cea mai importanta persoana din viata mea sunt eu si ca , nimeni , dar nimeni nu are dreptul sa ma calce in picioare.Sunt o femeie independenta si asa o sa raman mereu.Zambetul nu are dreptul sa imi paraseasca fata.Poate unii ma considera drept o egoista , o narcisista , dar nu sunt nici una , nici alta.Vreau sa primesc respect si sa ofer la randul meu.Sa fiu apreciata datorita eforturilor pe care le depun si sa fiu implinita odata cu inaintarea in varsta.

  Am mancat , am fumat o tigara si am baut o cafea.Aveam foarte multa energie si voiam sa o folosesc pentru scopuri utile.M-am imbracat in colanti si o bustiera de sport , si m-am apucat sa curat tot apartamentul.Dupa ce am terminat , mi-am luat castile si telefonul , si am iesit la alergat.In timp ce alergam am incercat sa observ oamenii mai pe indelete , sa ma gandesc cu ce s-or ocupa , daca sunt fericiti sau tristi , daca sunt multumiti de ei sau nu.Chestia asta a facut timpul sa treaca cat ai clipi , iar mie imi era o sete de nedescris.M-am oprit la un Supermarket pentru a face si niste cumparaturi.In timp ce ma plimbam printre rafturi , dau cu ochii de Marian.

  -Buna si tie , ii spun eu.
  -Oh , Lia :) Mi-a fost dor de tine!

  Se apropie si ma ia in brate.

  -Ce faci pe aici ?
  -Pai imi era foame si nu prea am mancare acasa plus ca , nu stiu sa gatesc , dar tu ?
  -Am iesit la alergat acum ceva timp.Imi era foarte sete si m am decis sa fac si niste cumparaturi.
  -Foarte bine asa.
  -Avand in vedere ca ti-e foame , ai vrea sa vii la mine ? Fac ceva rapid de mancare , mai schimbam si noi doua vorbe.
  -Hmm .. suna bine .Vin !
 
  Dupa ce am terminat cumparaturile , ne-am indreptat amandoi spre apartamentul meu.I-am povestit mica mea intamplare de dimineata cu Alex.Odata ajunsi acasa , am pus cumparaturile la locul lor si m-am apucat sa fac ceva de mancare.

  -Lia , esti bine ? , ma intreaba Marian spre surprinderea mea.
  -Da , de ce nu as fi?
  -Pai tu si cu Alex ati fost mult impreuna si acum , ma gandesc ca nu .. , nu mai apuca sa zica ceva ca il intrerup.
   -Marian , sunt bine.Desi am fost mult impreuna , nu o sa stau sa plang dupa el.Am teluri de atins si lucruri mult mai importante decat sa plang dupa un baiat oarecare.Or mai fi si alti baieti , nu ?
  -Da , spune el mai in soapta , uimit de ultima mea propozitie.
  -Tu esti ok ? Pari abatut..
  -Nu e momentul potrivit sa vorbim despre asta.
  -Despre ce , Marian ? Ti-am spus cam toate fazele cu Alex si nu vrei sa-mi spui un singur lucru ? E ok , atunci .O sa astept , spun eu cu juma' de gura.

  Marian nu a mai spus nimic.Mi-am vazut in continuare de treburile bucatariei , dupa care am decis sa bem cate un pahar de vin.Stateam pe canapea , povesteam si savuram impreuna vinul.

  -Cum merge facultatea ? , il intreb.
  -Foarte bine , doar ca , ma impart cam greu intre facultate si job.
  -Te inteleg.Habar n-am cum o sa ma descurc in timpul facultatii.
  -Nu cred ca te-am intrebat niciodata dar , la ce vrei sa dai?
  -Paai .. daca inainte aveam de gand sa ma duc la medicina , acum vreau sa ma duc la turism.M-am cam saturat de viata mea monotona si nu vreau sa stau singura intre patru pereti toata viata.
  -Lia , Lia , tu chiar crezi ca o sa ramai singura?
  -Da.. Adica , cine ar iubii un om ca mine ? intreb eu putin nelinistita.

  Marian se apropie de mine neluandu-si ochii din ai mei.Doamne , cat ii adoram ochii !Imi ia fata in palme si ma mangaie bland cu degetul mare , dupa care spune :

  -Eu , Lia.

  Raman socata la auzul vorbelor lui.I-am zambit usor si m-am cufundat cu capul la el in brate.Ma trage mai inspre el si imi saruta crestetul.Raman la el imi brate , dupa care realizez ca mancarea era inca pe foc.

  -Upss , spun eu , iar Marian incepe sa rada.

  Marian pleaca la baie cat timp eu asez mancarea in farfurii.Ii suna telefonul , iar eu ma duc sa vad cine e si dau cu ochii pe ecranul telefonului de o anume Anca.Aud usa de la baie si ma prefac ca n-am vazut nimic.Eram totusi dezamagita datorita momentelor dinainte.Marian se uita la mine , imi zambeste , dar eu raman serioasa si imi vad de treaba.

  -Lia , esti ok ?
  -Da.
  -Nu mi se pare.
  -Hai sa mancam , ok ?
  -Lia ..
  -Ai prietena , Marian?
  -Nu.
  -Minti.
  -Ai vazut cine m-a sunat , huh ?
  -Îhî
  -E fosta.

  N-am mai continuat conversatia pentru ca nu mai aveam chef.Am asezat masa si ne-am pus sa mancam.Am fost tacuti tot timpul , dar la sfarsit s-a oferit sa ma ajute sa spal vasele si atunci am inceput sa vorbim.

  -Ar trebui sa-ti spun ceva ..

Continuare in capitolul viitor.