A 7-a Minune A Lumii

CAPITOLUL 15

    I-am propus lui Marian sa ne vedem la mine acasă.Simteam nevoia sa i spun tot , riscam sa mă deschid in fata lui , mergeam pe pretextul "nu riști nu câștigi".Era timpul sa fac o schimbare și cred că acesta era primul pas.
    Era ora 18 și Marian trebuia să ajungă din minut in minut.Am aranjat camera de zi și am făcut cafea.Am auzit soneria și m am grăbit să deschid.Era acolo în fata mea , cel mai frumos om din câți am văzut.Ne-am îmbrățișat și ne-am așezat pe canapea.Am discutat chestii minuscule despre lucrurile pe care le am făcut în ultimele două zile , după care am inceput o conversație mai serioasă.

   -Marian , simt nevoia sa îți spun niste lucruri și sper sa nu fie pe degeaba..
   -Lia , poți să mi spui orice , o sa te ascult cuminte.
    -Bine atunci ... Știi , când eram mică mama îmi spunea mereu noțiuni despre iubire , despre cum o sa îmi găsesc marea dragoste și îmi imaginam cum la un moment dat în viață o sa intre pe ușă un print că sa mă salveze de momentele grele ale vieții.Vedeam iubirea ca pe un joc .O rezumam la petale de trandafiri , cadouri ,întâlniri și tot tacâmul.Ei .. se pare că nu a fost așa .Am avut câțiva iubiți , de fiecare data crezând că tipul prezent o sa mi fie pentru totdeauna , dar m am înșelat amarnic.N am avut parte de ce consideram eu că era iubirea și am trecut prin o mulțime de dezamăgiri .La ultima mea despărțire , cea de Alex , am spus că pun stop , că asta a fost și că nu o sa mai am niciodata parte de nimeni , dar apoi , universul mi te a adus în fața ochilor in acea zi frumoasă și călduroasă.Sunt îndrăgostita de tine , Marian .De tot ce tine de tine.De felul în care zâmbesti, vorbești ,mergi .De felul în care ai o soluție pentru orice problema.Esti un om minunat.Un om pe care sufletul meu îl caută de mult.O parte care lipsea din sufletul meu.Persoana langa care pot sa cred că tot e posibil , e prima dată când simt asta .. și as da orice ca și tu să simți același lucru.Sa vezi dincolo de aparențe , sa înțelegi că orice lucru e posibil.Nu îți propun nimic și dacă nu o sa mai vrei sa stam împreuna după asta , sa știi că te înțeleg , dar tu mereu o sa fii o parte din sufletul meu .Tu ești sufletul meu ...
 
    Se uita la mine cu ochii lui frumoși , iar eu mă abțineam sa nu plang.As fi dat orice sa l țin acum in brațe.
    S a apropiat și mi a mângâiat ușor fața.

   -Cand mă uit la tine simt o multitudine de fluturi pe care nu i mai pot stăpâni.Ma simt implinit , liniștit sufletește și văd în tine tot.N am cum sa ți dau o explicație clara a acestui lucru pentru că , nici eu nu mi explic.Doar știu că vreau sa faci parte din viața mea și să rămâi acolo până când nu o sa mă mai țină pământul .

   In acel moment câteva lacrimi mi s au prelins pe fata mi firava , încercând să îmi dau seama daca visam sau chiar era adevărat.Marian a observat și s a apropiat ,luandu mă in brațe.In momentul în care i am simțit căldură trupească , toate necazurile din jur parcă dispăruseră.Nu existam decât noi doi.Am mai rămas câteva momente așa , după care mi a zâmbit și m a sărutat.Pot sa jur că sărutul acela mi a readus toată bucuria de care nu avusesem parte în ultimele luni.Un sărut sincer , plin de dragoste , care mi as fi dorit să nu se mai termine.Totul era perfect și simțeam că nimic nu îmi poate face rău atâta timp cât îl aveam pe Marian alături.
    A mai rămas la mine câteva ore.Am discutat despre noi , am ras , am depanat amintiri și momente din perioada in care eram doar prieteni , chiar și acelea fiind minunate.Intr un târziu s a decis să plece știind că aveam școală a doua zi.Mi a părut rău , nu voiam să mai plece.Voiam sa rămână cu mine mereu , dar nu se putea încă.
    M a îmbrățișat strâns și mi a oferit încă un sărut plin de căldură.
  
    M am așezat în pat și nu mă putea opri din zâmbit.Inca nu îmi venea să cred ce tocmai se întâmplase.Eram in culmea fericirii și de abia așteptam să l revăd , sa l am aproape.Am adormit cu el în gând , omul meu frumos .In seara asta am riscat , dar am câștigat un dar divin.