A 7-a Minune A Lumii

CAPITOLUL 12

  -Lia , in ultima perioada lucrurile au inceput sa mearga foarte prost in viata mea.M-am mutat singur , crezand ca o sa ma descurc.Ma impart greu intre facultate si job , iar banii nu-mi sunt destui.Acum 9 luni am trecut printr-o despartire care m-a marcat si am jurat ca n-o sa ma mai indragostesc de nimeni , asta pana sa iesim in oras cu Alex in seara aia.Totul s-a schimbat in seara in care am ajuns sa te cunosc mai bine.M-am indragostit incet de tine , de rasul tau , de simplitatea ta.Stiam ca Alex avea sa-ti rupa inima , dar nu ma puteam baga deoarece aveam sa dau de banuit.Oricum Alex ma intrebase de cateva ori de ce ma uit asa insetat la tine si am preferat sa ma distantez.Cand am aflat ca te'ai transferat , mi-am bagat si eu transferul deoarece am zis ca poate , poate  , printr-o minune , o sa ne intalnim , si iata-ne !

  Raman uimita la auzul cuvintelor lui , iar el putin speriat , deoarece nu aveam nici macar o singura expresie pe fata.

  -Lia , spune ceva , te rog!
 
Aveam in stomac plin de fluturi , dar incercam sa mi-i linistesc.Nu voiam sa ma grabesc.

  -Asteapta aici , ii spun.

  M-am decis sa fac un dus rece , ca sa pot gandi mai limpede.L-am lasat in living putin abatut si m-am dus sa fac un dus.Am lasat picaturile reci de apa sa-mi cada pe corpul firav si incercam sa pun cap la cap toate ce s-au intamplat.Imi placuse de Marian din prima clipa , doar ca , atunci , dragostea noastra era imposibila si nici nu stiam daca tine macar putin la mine , chiar daca ma privea intens mereu.Eram foarte derutata.Alex nu mai era cu mine , dar tot era complicat.Stateam in prosop in fata oglinzii si ma gandeam ce avea sa mi rezerve viitorul.Aud niste batai in usa si pe Marian.

  -Pot sa intru ?
  -Aa .. da

  Intra in baie si se uita la mine din cap pana in picioare, ma prinde de umar si ma priveste cu ochii lui albastri fermecatori.

  -Poate ca totusi e mai indicat sa fim doar prieteni , imi spune el.

  Simteam cum lumea se destrama intr-o fractiune de secunda.Acum abia jumatate de ora imi spunea ca ma place si imi spunea lucruri pe care mi-am dorit mereu sa le aud , iar acum vine si imi spune un lucru total nesemnificativ.
  Cateva lacrimi isi faceau simtita prezenta in coltul ochilor mei caprui , iar expresia faciala emana o stare de dezamagire.Simteam ca ma sufoc si voiam sa isi ia mainile de pe mine cat mai curand.

  -Pleaca , i-am spus aproape soptit.
  -Vreau sa intelegi ca , desi te plac nespus de mult , dragostea noastra nu poate fi concretizata inca , zic asta din respect fata de Alex.Ne cunoastem de mici.
  -Marian , te rog pleaca!Am nevoie de niste timp in care sa stau singura.
  -Inteleg.

  Mi-a strans usor mana si a parasit apartamentul fara a mai spune ceva.M-am asezat pe canapea , mi-am adunat genunchii pana la nivelul barbiei , i-am strans in brate si am inceput sa plang.
  Il placeam nespus de mult , iar el nu voia sa simta acelasi lucru.Eu consider ca e mult mai importanta fericirea lui ,dar oamenii cateodata nu-si dau seama de lucrul asta.
  Am adormit timp de 2 ore.2 ore in care am fost linistita sufleteste si trupeste.

  M-am trezit pe la 20:37.Imi era o foame de lup , iar ca sa mai imi alin din suferinta m-am decis sa-mi fac niste papanasi.Adoram papanasii pe care ii facea mama in copilarie.Imi verific telefonul.Aveam cateva mesaje de la Elora , colega mea de banca.

  *E:N-ai dat nici un semn de viata.Esti ok ?
    L:Hmm ... sunt bine.Am adormit timp de cateva ore , iar acum m-am apucat sa-mi fac de mancare.
    E:Credeam ca e ceva inneregula.
    L:Nu , sunt ok*

  Inca de mica am incercat sa-mi rezolv problemele pe cont propriu si sa nu le impartasesc.Nu aveam nevoie de mila altora , iar oamenii sunt rai.Nici problemele cu ai mei nu erau cunoscute de catre altcineva inafara de Alex , din pacate.

  Dupa ce am mancat m-am apucat sa-mi fac proiectul la Sociologie.Era destul de complex si aveam nevoie de timp de gandire , mediu curat si liniste.

  Era ora 23

   Imi iau usor ochelarii de pe nas si ii pun inapoi in toc.Masa era plina de carti si caiete , iar asta insemna ca trebuie sa fac curat.In timp ce imi adunam masa de lucru primesc un mesaj.

  *M:Ar trebui sa vorbim..
     L:Sa vorbim ? Nu .Nu prea avem ce.
    M:Lia , imi pare rau
     L:Alta data , Marian.Maine e luni , iar eu am scoala.Noapte buna*

   Ma simteam putin prost , desi nu era vina mea.Marian era singura persoana pe care o mai aveam aproape si in care mi-am pus toata increderea in ultimele zile , iar el alege sa ma dezamageasca.

A doua zi
 
   Ma trezesc cu o durere de cap de nedescris.Imi verific telefonul si observ ca era ora 6:30.Mai aveam destul timp pana incepeau orele.Ma ridic din pat , imi pun halatul subtire cu animal print pe el si ma duc la baie pentru a-mi face rutina.In timp ce pierdeam vremea prin casa , observ ca era ora 7:20.Mananc , ma machiez , imi iau rochia si sandalele , dupa care imi caut geanta.Cand sunt gata , imi iau cheile , deschid usa si in fata mea era nimeni altul decat Marian.

  -Ce doresti ? , il intreb serioasa.
  -Ti-am zis ca trebuie sa vorbim.
  -Sunt constienta , doar ca , vezi tu , s-ar putea sa intarzii la liceu.
  -Lia , te rog nu ma mai ignora.Doare sa vad ca te comporti asa.
  -Marian , nu ignor pe nimeni , dar chiar o sa ajung tarziu.
  -Ok , poate vorbim alta data.

  Ii zambesc usor si ma indepartez cu pasi repezi spre iesirea blocului.Ii simteam privirea calda si frustrata asupra mea.

  Orele au trecut cu rapiditate.Prezentasem proiectul la Sociologie , iar profesoara m-a felicitat si mi-a acordat incantata nota 10.Aveam ultima ora Psihologie.Nu ma atragea , dar eram nevoita sa stau.

  Stateam in banca cu noul nostru coleg , Nick.Un baiat atragator cu ochii negri si parul castaniu.Era imbracat basic , cu blugi si un tricou negru , care ii scoteau la iveala tatuajele de pe bratul drept si cel de la incheietura stanga.

  Se intoarce spre mine , iar eu imi mut privirea la tabla.

   -Te-am vazut , imi spune el.
   -Buna si tie , ii spun
   -Sunt Nick.
   -Lia , incantata.
   -Presimt ca tu imi vei face temele tot restul semestrului.
   -Presimti prost , ii spun , dupa care ii zambesc putin enervata.

  Intra profesoara si incepe sa predea lectia , aceasta fiind iubirea.Ne-a explicat cum oamenii se indragostesc deseori de persoane care se desprind din decorul obisnuitului , cum cateodata te indragostesti de un prieten vechi si doar in acele momente realizezi ca iubesti ochii albastri sau verzi.

  Oamenii au nevoie de iubire pentru a trai linistiti.Asa ne e felul.Ne-a mai spus cum , la un moment dat in viata  , poate dupa 4-5 ani traiti langa o persoana realizezi ca nu iti inspira nimic.Nu te ajuta sa cresti , sa te descoperi si atunci incepi sa te refugiezi in oameni in care , tu crezi ca te-ar ajuta.

  Si atunci am inteles tot , mai mult sau mai putin.Simteam nevoia sa dau cartile pe fata asa ca , i'am dat mesaj lui Marian ."La mine , la ora 20.Sper sa vii"

  Acum sau niciodata , mi-am spus.