A 7-a Minune A Lumii

CAPITOLUL 13

   Dupa terminarea orelor mi-am asezat lucrurile in dulap si m-am decis sa trec pe la o cafenea ca sa-mi pun ordine-n ganduri.

   -Te duc undeva ? , aud o voce care venea din spatele meu cand am ajuns in parcare.
   Ma intorc si il vad pe Nick stand langa o motocicleta.

   -Chiar crezi ca o sa ma urc pe aia cu tine ? , il intreb razand.
    -Haide , Lia!Chiar vrei sa mergi pe jos pana acasa ?
    -Nu ma duc acasa.Vreau sa beau o cafea.
    -Perfect , bem o cafea.
    -Nick ..
    -Urca , imi spune el pe un ton aspru.

  Ma urc fara a mai spune ceva si imi pun casca.Afara era un vant rece , desi era primavara.Mi-am incolacit bratele bine in jurul lui si ii puteam simti abdomenul bine lucrat prin tricou.Ii multumeam in gand persoanei care a inventat casca , deoarece , daca nu era ea , Nick mi-ar fi vazut fata rosie si ochii sclipitori.

  Dupa 10 minute de mers , ajungem la o cafenea.Intram , ne asezam la o masa si comandam doua cafele.Nick ma privea destul de serios.

  -Si ? Ai de gand sa imi spui despre tine ? , il intreb eu.
  -Nu neaparat.
  -N-am de gand sa stau la masa cu un strain.
  -Ce ai de gand sa faci dupa liceu ?
  -Nick , tu ma auzi ce vorbesc?
  -Vrei sa mergi la facultate? , imi spune si isi aseaza mainile dupa cap , astfel incat i se ridica putin tricoul , care ii lasa la iveala V-ul bine conturat.
  Imi las privirea incet in jos.

   -Da , ii spun nervoasa.Tu?
   -Probabil.
   -La ce anume?
   -Nu stiu inca , dar hai sa nu mai vorbim despre asta.
   -Tu ai deschis subiectul , geniule.
   -Ai prieten ?
   -Nu , nu am , ii spun si imi ridic o spranceana.
   -Vrei sa ai ?
   -Dupa terminarea facultatii.
   -Maicuto , imi spune.

   Ajunge si chelnerul cu cafelele noastre.Le aseaza pe masa si imi zambeste strengar.Recunosc , era frumos.Se intinde spre mine , ma atinge usor pe mana si ma intreaba daca mai servim ceva , iar eu ii raspund rusinoasa ca nu.Nick statea si privea toata scena destul de incruntat.

   -Nu , nu mai servim nimic , il aud rabufnind.Si te-as ruga sa nu mai imi atingi iubita.

  Chelnerul pleaca destul de stanjenit , iar eu ma intorc catre "iubitelul" meu.

   -Tu nu tocmai ai facut asta!
   -Lia , nu mi-i cunoaste tu pe mine , dar eu mi-am cam dat seama ce fel de om esti.Nu poti lasa orice prost sa-ti faca ochi dulci si sa-i pici in plasa.Nu o sa ajungi bine.
   -Spune asta tipul pe care il cunosc de cateva ore si care tocmai m-a adus la o cafea pe motorul lui.
   -Adevarat , dar nu am incercat nimic cu tine.
   -Stiu..
   -Si nu e ca nu esti frumoasa , pentru ca esti chiar minunata , dar am limite si nu vreau sa te supar.
    -Imi place genul asta de tu , ii spun zambind.
    -Nu te astepta sa-l vezi de multe ori , imi spune si rade.

   Am mai stat in jur de jumatate de ora la cafenea.Am inceput sa vorbim despre noi si la sfarsit s-a oferit sa ma duca acasa.

   Ajunsi , ma dau jos si ii inmanez casca.Ii multumesc pentru orele frumoase petrecute impreuna si ii las un sarut de ramas bun pe obraz.El doar imi zambeste muscandu-si buza.

   -Ne vedem maine , Brown , il aud strigand dupa mine.

   Urc scarile alene , gandindu-ma la conversatia cu Nick.Nick Miller , baiatul rau al liceului cu o inima mare.Am fost norocoasa sa vad si partea lui buna.
   Ma dezmeticesc si realizez ca mai sunt 3 ore pana sa ma vad cu Marian.Nu stiam ce trebuia sa ii spun , cum sa reactionez cand o sa ii vad din nou ochii mirobolanti si zambetul imbietor , dar stiam ca situatia nu trebuie sa ramana asa.

  Deschid usa apartamentului si observ dezordinea ramasa in urma mea asa ca , imi iau rapid niste colanti si un hanorac , dupa care ma apuc de  curatenie.

  *Te iau la 20:15 " , primesc eu un mesaj de la Marian.

  Ma uit la ceas si realizez ca e ora 19:30.Ma grabesc spre dormitor si imi aleg o tinuta destul de lejera formata dintr-o pereche de blugi , un maieu si o pereche de tenisi.Imi prind parul intr-o coada , imi iau cele necesare si le pun intr-o geanta.
  Ies pe hol si mai trag o privire in oglinda.Inchid usa apartamentului si ies pe strada , asteptandu-l in fata blocului.

  Dupa 5 minute o masina opreste in fata mea si dau de chipul angelic al lui Marian.
  Ma asez timida pe locul din dreapta.

  -Buna , ii spun , zambind usor.
  -Buna , Lia , imi spune el plin de entuziasm.
  -Unde mergem ?
  -E o surpriza.

  Ne deplasam spre surpriza de care vorbea el.Il priveam in timp ce conducea.Era asa linistit si plapand.Avea buzele mari si rosiatice , iar eu eram dornica sa le gust.Si-a intors usor privirea spre mine , si m-a tintuit cu acei ochi albastrii.

  -La ce te uiti ?
  -La tine.Esti frumos , Marian!

  Mi-a zambit incantat si si-a asezat mana pe piciorul meu.

  -Am ajuns , imi spune.

  Ies afara din masina si privesc spre privelistea incantatoare din fata ochilor mei.Eram pe unul dintre cele mai frumoase dealuri ale Kansas-ului.Lucrul acesta imi incanta sufletul.
  M-am intors furtunos catre Marian si l-am strans in brate , multumindu-i.

  -Asteapta putin , spune el.

  Scoate din masina doua cutii de pizza si o patura.Aseaza patura pe capota masinii , dupa care pune si pizza.

  -Vino!

  Ii zambesc fiind incantata de toata ideea dupa care ma asez pe capota masinii.

   -Sunt atat de incantat ca petrecem timp impreuna , zice Marian putin timid.
  -Si eu .. De mult mi-am dorit asta.
  -Dar stii ca nu e bine ce facem ..
  -Marian , pe bune ca gandesti asa ? Ce a fost intre mine si Alex tine de trecut.Nu poti dicta inimii de cine sa se indragosteasca.Stiu ca va cunoasteti , dar , daca iti e cu adevarat prieten , ar trebui sa se gandeasca la fericirea ta.Tu nu crezi asta?
  -Lia ..

  Se apropie de mine , isi aseaza palma pe obrazul meu drept si il mangaie usor.

   -Sunt al naibii de indragostit de tine si as da orice sa fii a mea , dar ceva ma tine , si nu stiu ce e..
   -E ok.O sa ai parte de curajul necesar candva si poate o sa fie ok.
   -Te rog sa nu ..
   -Marian , ti-am spus ca e ok.Doar ca .. mi-ai dat lumea peste cap cu ochii tai fermecatori si chipul angelic , prin modul in care iti controlezi viata si prin faptul ca esti exact tipul meu de om.Cateodata scoti lucruri puerile pe gura , nedemne de tine , dar sunt constienta ca sunt spuse din frica.
   -Multumesc ca ma intelegi !

  Era ora aproape 23 , iar afara se lasase racoarea.Imi era al naibii de frig.
  Am simtit o mana pe bratul meu si pe Marian care imi inmana hanoracul lui.

  L-am imbracat .Parfumul sau imi inundase caile respiratorii si imi doream ca mirosul asta sa-l simt toata viata.

  M-a tras mai aproape de el , m-a cuprins in brate si am inceput sa vorbim despre planuri de viitor.

  Ce poate fi mai miraculos in viata , daca nu un tip cu ochii albastrii , simtul umorului si , in special , CREIER?!