Mibo «NECORECTAT» «NEFINALIZAT»

CAPITOLUL XV-CARTEA CU VRĂJI

Mibo și fraţii ei au petrecut o săptămână în compania bunicilor lor. Era vineri, iar copii au plecat cu părinţii lor, înapoi acasă. Mibo și-a luat rămas bun de la bunicii săi, înapoindu-i cărţile luate din bibliotecă și citite, bunicii sale. Însă nu pe toate. Mibo a oprit cartea primită de la bunica sa și pe cea luată din bibliotecă, care conţinea vrăji.

După ce au plecat copiii, pe drum spre casă, în mașină, părinţii au vorbit puţin cu ei, apoi au adormit. Doar Acrina mai era trează, dar ea stătea și vorbea cu iubitul ei, Coras prin mesaje.

După 2 ore de mers, familia Miborux sosește acasă. Mibo a făcut un scurt duș, apoi a urmat Acrina, iar apoi gemenii, pe rând, fiecare.
După ce au despachetat, Mibo a pus cartea luată de la bunica sa în șifonier să nu o vadă nimeni, apoi a început să citească cartea primită de la bunica sa, numită ,,Iluzii".

Mama copiilor i-a chemat pe toţi la masă.
Fiecare copil a coborât pe rând din camera sa, Mibo rămânând încă în camera sa.
,,Cioc, cioc!", se auziră două bătăi în ușa camerei lui Mibo.

- Intră! răspunse Mibo plictisită.

Imediat, pe ușă intră mama lui Mibo.

- Mibo, ce este cu tine? De ce nu vi la masă? o întreabă mama îngrijorată pe Mibo.
- Nu mi-este foame. O să iau mâncarea în camera mea și o voi mânca mai târziu. spuse Mibo, neluându-și ochii de la tavanul alb, ușor crăpat al camerei luminate de ultimele raze ale soarelui, ce încerca să se ascundă după munţii ce mărgineau cerul albastru ca un ocean.
- Cum vrei! spuse mama lui Mibo cu un oftat, apoi a plecat din cameră închizând ușor ușa din lemn, ce despărţea camera lui Mibo de un hol nu prea mare,în urma sa.

După ce și-a luat mâncarea în cameră, cu ajutorul unei tăvi, Mibo a mers în pat, gândindu-se la oraşul Deritouver și visul legat de acesta.
Mibo simţea un gol înăuntrul său. Se simţea, într-un fel, legată de oraşul Deritouver.

Când Mibo s-a uitat în oglindă, a observat că în părul său negru ca abanosul, a apărut o șuviţă albă, iar culoare ochilor săi cristalini nu mai era căpruie, ci albastră. Fata s-a speriat. Parcă, de când a fost acolo, ceva s-a schimbat la ea. Și în interior, nu numai la exterior. După ce s-a gândit puţin, Mibo a decis că este mai bine să se ferească de cei apropiaţi și să ascundă schimbările suferite. Peste cap și-a pus o glugă a unui hanorac, iar privirea, a decis să și-o ţină ascunsă în umbra glugii. Era speriată. Visul acela părea foarte adevărat și încerca să-i spună ceva lui Mibo.
Ultimele raze ale soarelui au dispărut ușor de pe cerul, acum întunecat. Seara pusese stăpânire pe întregul oraș. În camera lui Mibo era întuneric, beznă. Nu se vedea absolut nimic. Deodată, în pat a sărit ceva. Ochii scânteietori ai lui Greyssy se zăreau în întunericul neîncetat al serii. Greyssy s-a ghemuit cu Mibo în plapumă și așa au adormit amândouă.

Spre dimineaţă, devreme, când primele raze ale soarelui începeau să urce pe cer Mibo s-a trezit speriată și transpirată. Avusese un coșmar.
Se făcea că era în orașul Deritouver și toţi de acolo se aplecau în faţa ei, spunându-i regină. Ea nu arăta la fel. Era diferită. Avea șuviţe blonde în păr. Avea ochii albaștri și purta blugi negri, tricou negru și pe deasupra, o mantie neagră. Din mulţimea de creaturi, câţiva vampiri aduceau trupurile neînsufleţite și mutilate ale unor oameni. Când s-a apropiat puţin, Mibo a sesizat că acele trupuri erau ale membrilor familiei sale. O creatură mare, ce era îmbrăcată în negru și cu o mantie la fel ca a lui Mibo se apropia de ea. Nu îi putea vedea faţa.
- Sunt mândru de tine. Ţi-ai depășit tatăl. Ai făcut o treabă bună cu aceste creaturi rele ce te-au furat. spuse creatura îmbrăcată în negru, arătând către cadavre.
- Nu eu am făcut asta. spuse Mibo cu lacrimi în ochi.
- Ooo! Nu fi modestă. Sigur că tu ai făcut-o spuse creatura cu un aer mândru, simţit în vocea sa groasă.
Apoi, Mibo s-a trezit.
- Nu i-Am omorât eu. Nu le-aș face rău. Ei sunt familia mea. Îi iubesc!
Era îngrozitor.Nu știa ce să facă. Mibo, îngrijorată și speriată, a strâns pisica în braţe, în speranţa că va reuși să adoarmă dinou. Nu reușea. S-a răsucit, când pe partea stângă, când pe partea dreaptă, când pe burtă. Tot nu adormea. Nu știa ce era în neregulă. De când s-a întors din orașul Deritouver, Mibo avea numai coșmaruri, legată de creaturile din oraşul Deritouver și in toate coșmarurile ei, familia sa murea.

Nemaiputând să adoarmă, Mibo și-a luat lanterna și cartea cu vrăji, ascunsă în dulap, apoi a început să o răsfoiască, la lumina lanternei, în plapumă. Mibo s-a uitat peste cuprinsul cărţii ce conţinea mai multe capitole. Blesteme, vrăji, vrăji de dezlegare a altor vrăji, reguli, modul de folosire al vrăjilor, toate erau scrise cu litere foarte mari. Cartea era foarte groasă. La capitolul blesteme, Mibo a zărit și blestemul din cartea ,,Orașul Deritouver 2". Erau fel și fel de vrăji și blesteme.
Mibo a ales să citească capitolele cu reguli și instrucţiuni ale vrăjilor.

După citirea unei reguli, Mibo se plictisise și a decis să treacă direct la instrucţiuni.

,,Vrăjile se pot face și fără baghetă.

Pasul unu: rostiţi vraja cu voce tare.
Pasul doi: îndreptaţi degetul către obiectul/persoana căreia doriţi să-i faceţi vraja, apoi răsuciţi-l ușor în timp ce recitaţi vraja.
Pasul trei: bucuraţi-vă de rezultat.

Observaţie: Înaintea fiecărei vrăji, spuneţi cuvintele magice,,ini-mini-maini-ma/e/i/o/u/ă/â". După m-ul de la final urmează o vocală potrivită pentru ca vraja să rimeze."

După citirea instrucţiunilor, Mibo a trecut la capitolul cu vrăji și blesteme pentru începători.