Mibo «NECORECTAT» «NEFINALIZAT»

CAPITOLUL XVI-MIBO ȘI VRĂJILE

Iată că a sosit și prima zi de școală. Mibo era nerăbdătoare să își revadă prietenii și colegii, însă nu mai avea chef de școală. Omni și Imno erau îngrijoraţi din pricina temelor. Acrina era indiferentă. Ea se pregătea de facultate. Voia să studieze facultatea de modă.
Fiecare copil se pregătea să plece la școală. Unii mai entuziasmaţi, alţii mai plictisiţi. Mibo își pusese o căciulă pe cap pentru a ascunde suviţa albă. Ea s-a gândit că este normal să i se schimbe culoarea ochilor, așa că nu a ascuns asta. Și bunicii sale i s-au schimbat.
Ajunși la școală, copiii au mers fiecare la clasele lor. Mibo a luat cartea cu vrăji la ea. Când a intrat în clasă, și-a dat paltonul jos, însă căciula a păstrat-o pe cap. Mai avea 5 minute, până când începeau orele, iar ea era cu prietenele ei prin curtea școlii.
Omni și Imno erau în clasă la ei, iar Acrina se plimba cu Coras. Mibo le povestea prietenelor ei, Linei, lui Pemi, Erizgăi și lui Cori de vacanţa ei alături de bunicii și fraţii ei, în timp ce celelalte colege ale ei povesteau de orașele minunate pe care le-au vizitat.
Lina, Pemi, Erizga și Cori au intrat în clasă, luând-o înainte și lăsând-o pe Mibo în urmă. Mirai a mers la Mibo și a întrebat-o:
- Hei, de ce eşti tristă?
- Nu sunt tristă, doar că..., nu știu. spuse ea, ascunzând sub căciulă o șuviţă rebelă.
N-au mai apucat să spună ceva, că soneria a și intrat în acţiune. Mibo și Mirai au mers împreună în clasă, la câţiva pași mai înainte de profesor. Mibo s-a așezat lângă Mirai, pe scaunul ei, apoi s-a cufundat în gânduri, toate despre legătura ei și a bunicii sale cu orașul Deritouver. Mirai a întins mâna și a mângâiat-o pe Mibo pe umăr. Fata a tresărit ușor, dar spre ușurarea ei, nimeni, în afară de Mirai nu a observat asta. El i-a transmis printr-o simplă privire că îi va fi alături mereu și că îi va putea spune orice. Mibo i-a aruncat înapoi, o privire de ,,îţi mulţumesc", apoi a deschis cartea și a început să rezolve exerciţiile date de profesorul ei de matematică.
- Mibo! se auzi vocea calmă a profului.
- Da! răspunse Mibo, ridicându-se în picioare.
- Ce ai păţit? De ce ţii căciula pe cap în clasă? o întreabă profesorul nedumerit.
- Mă doare puţin capul și, cred că m-a prins curentul la o măsea. spuse Mibo, analizându-și cu atenţie teneșii albi.
- Crezi că poţi ieșii să rezolvi prima problemă sau chem pe altcineva?
- Păi, domnule profesor, cred că o voi rezolva eu pe prima. zicând acestea, Mibo a și ieșit la tablă, luându-și cartea cu ea.
Zis și făcut. După ce a rezolvat problema, Mibo a mers la locul ei și a așteptat să se termine ora. A urmat, apoi ora de română, unde Mibo și colegii ei primiseră rezultatele testelor pe care le-au rezolvat cu o zi înainte de vacanţă. Ca de obicei, rezultatele lui Mibo erau strălucite, iar profesorii, mândri. Mibo, fiind obișnuită cu notele excelente, nu avea nicio reacţie. Nici bucuroasă, nici tristă. Mirai, la fel ca Mibo, avea rezultate minunat de bune. Ora de română s-a încheiat cu succes, apoi cea de engleză, franceză, chimie și, istorie.
Ajunsă acasă, Mibo a mâncat, apoi a început să lucreze la teme. Gemenii, ajunseră acasă înaintea lui Mibo, așa că au terminat de mâncat și și-au terminat și temele, tot înaintea surorii lor, iar acum se jucau prin curte. Acrina ieșise cu prietenii în oraș, după școală.
După vreo câteva ore de scris, Mibo s-a gândit să-și continue cartea cu o poveste de speriat.
În poveste era vorba despre o fată pe nume Inna, care trăia doar cu mama ei și citea tot timpul povești de groază. Mai era și pasionată de paranormal. Inna nu avea o relaţie prea bună cu mama ei sau cu colegii de la școală. Își petrecuse o zi întreagă singură fiind, citind numai povești de groază. Speriată, fata a așteptat afară să vină mama ei de la muncă. Când se lăsase întunericul, fata s-a speriat și mai rău, dar în scurt timp, a venit mama sa. Venind vremea somnului, Inna s-a băgat în pat, în camera ei. Era, încă foarte speriată. De dimineaţă, mama ei a văzut că Inna este pe cale să întârzie la școală, așa că s-a hotărât să meargă să o trezească. Intrând în camera Innei, mama sa a ferit plapuma de pe fată, sperând să o trezească. În loc de asta, a avut o mare și neplăcută surpriză. A găsit-o pe Inna cu ochii scoși și cu faţa tăiată. A mai văzut că pe mâna ei scria: ,,Nu poţi scăpa". Înspăimântată, și cuprinsă de grijile că vecinii și cunoscuţii o vor bârfii, mama Innei a hotărât că este mai bine să o îngroape în pădure, apoi să ascundă și să mușamalizeze probele, iar, la final, să o dea dispărută. Această poveste se numește ,,Victima imaginaţiei".
După ce Mibo și-a terminat de scris povestea, a mers afară să se joace cu fraţii săi.
A doua zi, Mibo a plecat împreună cu fraţii săi la școală. De această dată, Mibo a decis să își ascundă șuviţa, punându-și o glugă pe cap. Ziua la școală a decurs normal, dar mai apoi, acasă s-a întâmplat ceva ciudat. Mibo s-a prefăcut că e Vrăjitoare și a citit, urmând indicaţiile, una dintre vrăjile din carte, cu voce tare. Vraja era aceasta: ,,Ini-mini-maini-mu, cărţile să cadă acum.", însă, nu asta a fost ciudat. Toate cărţile din camera fetei au căzut. Vraja se îndeplinise. Mibo s-a speriat, apoi a mai încercat să mai facă și alte vrăji. La fel ca prima, au avut efect. Mibo se gândea dacă chiar este Vrăjitoare sau doar orcine poate face vrăji.
Oare chiar era Vrăjitoare?