Răzbunarea Poate Ucide

O șansă la a fi fericită?

***

De dimineața.
Mă trezesc puțin buimacă. De ce? I-am visat pe părinții mei. Ma ridic din pat si mă duc târâș spre baie. Îmi fac rutina apoi mă uit la ceas. E ora 9:24.

FAMILIA!

Azi venea!!! La 9!!! E aproape 9:30!

Ma duc grăbită spre ușă dar când sa o deschid era încuiată. Ce? Mai Încerc de vreo 2 ori. Poate nu trageam bine. ERA ÎNCUIATĂ.

Foarte frumos doamnă scorpie...

-Heeyyyy!!!! Să îmi deschidă cineva!!! HEEY!!! Sunt blocată!

Se aud niste tocuri ce vin spre ușa mea. Ma dau mai in spate apoi se aude cheia. Servitoarea directoarei îmi deschide ușa.

-Unde e directoarea?

-Are treabă acum Betty! Ce ar fi sa mai dormi puțin? zice apropiindu-se de mine cu o seringă.

-Ma omori? Droghezi? Crezi ca nu voi reacționa? spun și mă reped spre ea, dar 2 bărbați vin și ma doboară la pământ.

-Cine sunteti voi?

-Nu îți dăm ție explicații! spun apoi simt o înțepătură în piciorul stâng, iar un somn mă cuprinde.

Încercam să ma opun, dar era practic imposibil.

***

Ma trezesc. Ei bine, nu știu cât e ora, dar măcar sunt bine. Aprind lumina, pentru că sunt singură în această cameră. Adică ar fi trebuit să stau cu o fată, doar că a avut un noroc mai mare decât mine. A fost adoptată la o săptămână de când venise.

Merg spre baie si ma privesc în oglindă.

-Mai bine rămâneam la școala de corecție...acolo îmi făceam propriile reguli. zic vorbind cu reflexia mea.

Ma dau puțin cu apă pe față. Ma duc înapoi in cameră și privesc ceasul.

Era 22:54. Am încercat din nou ușa, dar eram închisă...ca un animal într-o cușcă. Mă gandeam să sar pe geam, ca și până acum. Dar directoarea intră pe ușă înainte să apuc să fac ceva.

-Ce faci Betty?

-Chiar va interesează așa mult viața mea? De ce mi-ați închis când a venit familia...poate mă alegea pe mine. Apropo...vă stă bine cu fașă si baston. spun văzând că are o fașă la glezna ce i-am scrântit-o aseară.

-Da...așa te mai pot lovi din când în când. spune arătându-mi bastonul.

-Spune-ți ce vreți...

-Trebuie sa vi si sa muncesti.

-Ce sa fac??? zic sperand că nu am auzit bine.

-Esti surdă?

-Mai surdă decât tine nu-s...

În secunda a doua, îmi dă cu bastonul peste mâini. Tare rau de tot.

-Vino la parter...IMEDIAT!

Cobor la parter fără sa spun nimic, voiam sa îi ard si eu vreo două, dar am zis mai bine lasă...sunt copii mai mici aici. Cu ei se poartă mai bine...cu mult mai bine față de mine.

-Vezi asta? spune când iesim afară, arătându-mi niște gunoaie.

-Ce sunt cu ele?

-Vreau să le strangi...pe toate.

-Pe toate??? Dar cred ca sunt vreo 3 hectare...

-Nu mă interesează. Până diseară să fie gata. zice dandu-mi un sac de gunoi si niște mănuși.

Măcar s-a gândit să nu ma murdăresc. Mersi mult...

Am început să le strâng. Nici nu știu cât timp mai am sau dacă am voie să plec după ce termin... Am văzut o familie cum a intrat in curte apoi in orfelinat. Am vrut să merg...poate eram si eu aleasă și scăpam de aici, dar ceva ma înțepa la gleznă. Cand mă uit, observ o brățară de metal prinsă de picior.

Când îmi ridic privirea sa vad care e faza, o văd pe servitoare cu o mică telecomandă în mâna.

M-am dat seama că era o brățară cu electroșocuri. Deastea ne puneau si la școala de corecție...

Am realizat că nu puteam să plec până nu terminam...așa că aproximativ o săptămână, mi-am petrecut-o strângand gunoaiele, vopsind gardul sau pur si simplu arănjând camerele copiilor mai mici, totul sub observația servitoarei.

Dupar o săptămână.
Stăteam pe bancă si citeam o carte despre niște vârcolaci si o fată. Mi se părea interesantă.

Văd cum intră o altă familie. Nici nu mă mai interesa...doar că, ceva mi-a atras atenția sau mai degrabă zis, cineva. Un băiat, doar că baiatul acela îl cunoasteam de undeva...

Înainte să intre se uită spre mine, cu un rânjet pe față.

Atunci mi-a venit în minte...

Cand gorilele m-au luat ca sa mă ducă spre carceră, am văzut cum 2 băieți intră după mine cu acele cătușe, unul dintre ei fiind acel băiat.

M-am uitat prin împrejurimi ca să vad dacă servitoarea e pe aici. Nu era. Perfect...

Mi-am desfăcut brățara de la picior. Cum? Ei bine...dacă stai câțiva ani in școala de corecție înveți mai multe lucruri decât crede-ți.

Ma ridic de pe bancă, iau cartea cu mine, iar brățara o ascund undeva prin curte. Intru înapoi in orfelinat ca să îi vad pe baiatul acela si mama lui, cred eu, cum vorbeau cu copiii.

- Ai scăpat de carceră? îl întreb.

-Eu da... presupun că și tu la fel...

-Ce cauți aici? Parcă aveai o soră...nu îți ajunge?

-Nu te lua de sora mea... îmi spune la ureche pentru a nu auzi si altcineva.

-Altfel? Ce îmi faci? Aici nu mai sunt aceleași reguli. Ai intrat pe teritoriului meu...îi soptesc inapoi.

- Teritoriului tau? A da...tu esti fata problemă. Mi-am amintit de tine. I-ai spart nasul lui Alex... Auch...nu Te-a durut mâna? spune râzând.

-Nu știu...pot sa o fac din nou...dar tu esti manechinul.

-Ryan, ce faci?

-Nimic mamă! Mă gandeam.

-Mh, la ce?

-Nu contează...

-Se pare că te înțelegi bine cu acea fată. Cum te numești scumpo?

- Sunt Betty. Betty Jefferson.

-Îmi pare cunoscut numele...

-Serios? Cred că e o coincidență. zic uitându-mă spre Ryan.

Mh...drăguț nume, Ryan.

-Atunci, dacă vă înțelegeți bine...ce ar fi dacă vei avea o familie?

- Mamă, nu crezi că ne cam grabim?

- De ce spui asta dragule?

- Gata? întreabă directoarea apărând pe ușă.

-Da doamnă. Voi semna actele pentru Betty.

-Poftim? întrebăm eu, Ryan si directoarea la unison.

***

Gata cu acest capitol. Sper că va placut. Nu e foarte lung, dar promit că de acum capitolele vor avea 1500 de cuvinte pe puțin. Va pwp! ❤💋💋
(La media e Ryan)... 😍❤❤😘😊

#1044 cuvinte.