Răzbunarea Poate Ucide

Prezentarea

Eram confuză...mă întreb cine e bărbatul care acum se uită la mine.

-Tată!!!! strigă Vivian și îi sare în brațe.

- Nu pot să cred că esti aici. spune Ryan și se duce și el.

Super... Acum trebuie să mă obisnuiesc și cu "tata". Nu îmi era de ajuns că o am pe Mona.

Mă uitam la Ryan și Vivian. Oare așa de fericită aș fi fost și eu? Oare mă simțeam la fel ca și ei? Poate aș fi avut momente tată-fiică. Cineva care să îmi oferte o îmbrățișare de cate ori am nevoie sau să mă învețe să merg pe bicicletă... Cu mama să gatim prin bucatarie să ne facem de cap prin casă cât timp eram singure... Acum îmi dau seama, că toate astea mi-au lipsit.

-Și tu micuțo trebuie să fi noul membru al familiei, nu? ma întreabă bărbatul cu o voce caldă.

-Eu sunt Betty.

-Eu sunt Berny...

-Încântată de cunoștință... spun și întind mâna prietenește, dar acesta mă trage într-o îmbrățișare.

Rămân puțin împietrită. E prima oară după atâta timp când cineva îmi oferă o îmbrățișare... Intr-un final răspund îmbrațișării puțin stângace.

-Nu îți face griji...îți știu povestea, știu prin ce treci. îmi spune șoptindu-mi la ureche.

***
După o săptămână

Mă trezesc de dimineață din cauza unei bubuituri. Mă dau jos din pat si mă duc înspre camera lui Vivian.

-Ești bine? spun intrând în cameră.

-Da...zice ridicandu-se de pe jos.

-Ai căzut din pat? întreb și zâmbesc.

-Nu o să vorbim niciodată despre asta. zice și ea apoi Începem să râdem.

-Azi e prima zi te școală. După această vacanță. Cum ești? adaugă ea la scurt timp.

-Cum ar trebui să mă simt?

-Bună întrebare. Eu mă simt puțin emoționată, colega mea.

-Corecție, prietenă. Te las să te pregătești. Ne întâlnim în bucătărie.

-Bine...

Inchid ușa apoi mă duc spre camera mea. Eu și cu Vivian am început să fim foarte apropiate, ceea ce mă bucură. Acum pot vorbi cu o fată de vârsta mea despre orice, fără să mă vorbească pe la spate. Domnul Berny va sta o lună apoi va pleca din nou în străinătate.

Ies din baie și decid să mă îmbrac așa: