Perspectiva lui Ale
L-am adus pe Taehyung în camera mea, după care m-am asezat pe pat, însă el a rămas în dreptul ușii.
Eu: Închide ușa și vino aici.
Taehyung: Ce plănuiești?
I-am ignorat întrebarea și m-am lăsat puțin pe spate, sprijinindu-mă în mâini. Am închis puțin ochii, și dintr-o dată am simțit cum cineva respira, fix în fața mea. Am deschis ochii, văzându-l pe Taehyung, lipindu-și nasul de al meu.
Eu: Taeh---
Atunci și-a presat buzele de ale mele, sărutându-mă blând. Și-a pus mâinile în jurul meu, după care s-a aplecat și mai mult, împingându-mă și întinzându-mă pe pat, prinzându-mă între brațele lui puternice. După câteva secunde am realizat ce voia de fapt, dar am decis să îi joc micul joc murdar, asa ca, folosindu-mi toată forța, l-am dat de pe mine și m-am așezat în brațele lui, punându-mi picioarele în jurul lui și mâinile mi le-am strecurat prinre firele lui moi si fine de păr în timp ce el ma săruta, de data asta, mai flămând ca înainte. La un moment dat s-a oprit, să își recapete respirația, în timp ce mă mângâia încet pe spate. M-am apropiat atunci de urechea lui și i-am șoptit ceva ce l-a făcut să se oprească din orice făcea.
Me: Jocul ăsta se poate juca în doi, Kim Taehyung.
Taehyung: Cine a spus că e un joc?
Vocea lui, de data asta, puțin răspicată, a răsunat in toată camera.
Me: Nu e nevoie să spună cineva ceva.
M-am dat jos de pe el, după care am vrut să mă îndrept spre ușă. Fără niciun avertisment, m-a trântit de perete și a început să mă sărute, mișcându-mi buzele și lipindu-mi mâinile deasupra capului. Cealaltă mână liberă a folosit-o să îmi ridice un picior pe care l-a sprijinit de șoldul său. După ce a rupt sărutul, a început să îmi atace gâtul cu mușcături. Mă simțeam atât de neputincioasă în acel moment, pentru că, deși încercam să mă eliberez din strânsoarea lui, nu reușeam.
Taehyung: Inca mai crezi ca e un joc?
Atunci, dintr-o dată ușa s-a deschis, arătându-l pe tata, foarte nervos, care atunci când a văzut ce se întâmpla, parcă a ajuns lângă noi instant. L-a aruncat pe Taehyung de pe mine, iar eu am căzut pe podea. Am vazut cum tata deja începuse să îl ia la pumni, și ceva din mine voia să îi strige să se oprească, dar nu am spus nimic, în schimb, m-am ridicat și am fugit afara din încăpere.
Me: CHANYEOL!
Chanyeol: Ale, ești bine? De ce ai urme de-- ah.. Nu contează.. Ce ai pățit?
Me: E posibil ca tata sa il omoare pe Taehyung, dar nu stiu ce sa fac..
Chanyeol: Ce? De ce?
I-am făcut semn spre urmele de pe gât și a înțeles imediat la ce ma refeream.
Chanyeol: Doare? Regreți?
Me: Da. Și... Nu stiu.. C-cred ca m-am îndrăgostit de el.. Ugh..
Chanyeol, șocat de mărturisirea mea neașteptată, s-a uitat la mine, după care s-a dus spre camera mea.
Chanyeol: Domnule Min!
M-am apropiat încet, și l-am observat pe Taehyung plin de sânge pe podea. Părea că e mort.. Atunci am alergat spre el, strigându-i numele. M-am asezat în genunchi lângă el, după care i-am pus capul în poală și am încercat să îi șterg sângele ce curgea din buzele lui.
Me: Tae! Tae!!!
Câteva lacrimi au curs încet pe obrajii mei, fără să îmi dau seama. L-am ridicat puțin, după care l-am strâns în brațe. Am șoptit 'Tae, trezeste-te.' de nenumărate ori, dar nici măcar nu mai simțeam respirația lui. Nu mai mișca. Atunci am simțit cum cineva m-a tras de lângă el și m-a luat în brațe. Era Chanyeol. Am observat cum Xiumin și Sehun l-au luat pe Taehyung pe sus.
Chanyeol: Liniștește-te, vor avea grijă să fie bine. Calmează-te.
L-am îmbrățișat și atunci am realizat că m-am îndrăgostit de fiul unuia dintre cei mai de temut dușmani ai noștri.
Va urma...
