Perspectiva lui Kim Taehyung
Am ajuns la sediul lui Min Jeong-Goo. Jisoo m-a dus de una singură de la ușă la un coridor care ne-a condus la o cameră în fața căreia se aflau doi bodyguarzi. Ea a deschis ușa cu ajutorul amprentei sale și m-a împins ușor înăuntru, după care a intrat și ea, a încuiat ușa după ea și mi-a spus să mă așez undeva. În camera erau două paturi, unul cu cearceafuri negre cu roz, și altele, alb cu portocaliu. M-am asezat pe cel cu negru, deoarece culoarea asta predomina și nu mă deranja așa de tare rozul, de fapt combinația asta arăta destul de bine; și nu îmi prea place portocaliu.
Jisoo: Deci ai ales patul lui Ale.
Taehyung: Poftim? E patul ei? Dar n-are o cameră separată?
Jisoo: Amândouă avem camere separate, dar preferăm să ne strecurăm aici să stăm împreună.
Taehyung: Cum aveam eu și Kookie o cameră la 12 ani. *spun zâmbind puțin*
Jisoo: Ți-a fost vreodată dor de mine?
Taehyung: Uneori, când trecea o săptămână și nu reușeai să scapi de Jeong-Goo. Sau când o alegeai pe Ale înaintea fratelui tău.
Jisoo: Scuze, Tae. Doar ca ea n-a avut niciodată ocazia să-l întâlnească pe Yoongi..
Telefonul lui Jisoo a început să sune. Ea a răspuns și am văzut cum zâmbetul ei a dispărut. A închis fără să mai spună un cuvânt și s-a apropiat de mine, așezându-se în genunchi în fața mea.
Jisoo: Taehyung... Te rog... Dacă nu ne ajuți acum... Tata o va omorî pe Ale...
Taehyung: Poftim?...
M-am uitat la ea confuz.
Jisoo: Trebuie să mergem în Daegu. Ale a inventat o minciună să îl țină departe de noi, cei de aici și de tine.
Taehyung: Și de ce aș ajuta un inamic?
Jisoo: INAMICUL ĂSTA ȚI-A SALVAT SORA DE NENUMĂRATE ORI!
Deja plângea. M-a luat de mână și m-a tras afară, unde ne așteptau băieții care m-au adus aici plus unii pe care nu i-am mai văzut până acum.
Jisoo: Cum naiba ati ajuns aici și ea a rămas acolo? *spune rece, privindu-i cu ură* Haideți odată.
Jisoo m-a împins în mașină și cum s-au urcat toți am plecat. Probabil ceilalți au ajutat-o pe Ale cât a fost înăuntru să ajungă la camera mea.
??? (Suho) : Ei vor ajunge în 30 de minute, noi în 15, deci trebuie să ne grăbim să ne putem termina planul la timp.
Taehyung: Să înțeleg, ea a făcut un fel de sacrificiu ca voi să scăpați, iar voi ați plecat fără să vă întoarceți după ea? Ce bărbați mai sunteți? *mă uit la ei cu silă*
??? (Xiumin) : Asta e ce ne-a spus să facem, iar Jisoo ne-a spus s-o ascultăm oricât de nebunesc ar sună ceea ce spune, și așa am făcut.
Taehyung: Ooff.. Jisoo.. Ți-ai făcut rău singură. Pe de altă parte, și ei. *spun punându-i mâna pe umăr și mângâind-o ușor*
??? (Sehun) : Ce crezi ca f---
Jisoo *unbothered*: El e fratele meu.
Exo: WTF?!
Toți au început să îmi pună tot felul de întrebări până când am ajuns acasă.
Jisoo: Suntem aici. Tăceți și haideți să mergem.
Am ieșit din mașină și am intrat într-o clădire părăsită și bătută de soartă. Unul dintre băieți (Kai) și-a scos un microfon și o cască și și le-a pornit începând să vorbească.
Kai: Ale, dacă mă auzi, tușește. Sunt Kai. *în doar 3 secunde, un zâmbet a răsărit pe fața lui* Bine, deci, adu-i la locul de antrenament. Mai repet o dată să fiu sigur că ai înțeles. La. Locul. De. An. Tre. Na. Ment. Ne vedem aici.
Kai a pus apoi căștile și microfonul la loc, după care a venit la Jisoo.
Kai: Ce vom face?
Jisoo: Negociem. E posibil să îl vrea pe TaeTa--- *i-am dat un cot și a realizat ce tocmai a spus* Taehyung... Așa că i-l vom da înapoi. Imi pare rău ca acum, tot efortul va fi în zadar. But măcar ne-am întâlnit, namdongsaeng (little brother).
Atunci atenția tuturor a fost atrasă de o mică bubuitura, realizând că Ale a fost aruncată pe podea.
Hyun-Goo: Ridică-te odată...
O ridică și o împinge, iar eu, deja apropiindu-mă de când au ajuns aici, am prins-o fix când să cadă din nou. Tata a tras-o din mâinile mele, plin de nervi, iar înainte să mă ia și pe mine, Jisoo m-a tras în spate, lângă ea și Exo.
Hyun-Goo: J-Jisoo?...
Jisoo: Dă-i drumul. În schimb, poți lua pe oricine.
Nici n-a trebuit să mă uit la Exo, pentru ca deja îi simțeam speriați.
Hyun-Goo: Oricine?
Jisoo: Oricine.
Hyun-Goo: Pe tine. Vreau să te întorci acasă. Și pe Taehyung.
Jisoo: O singură persoană.
Hyun-Goo: Pe tine.
Jisoo a făcut ochi mari.
Ale: N-nu pe ea..
Imediat tata o îmbrățișează pe Jisoo, dându-i drumul lui Ale, ea chinuindu-se să nu cadă din picioare, înainte să mă pot duce la ea s-o ajut, Kai o ia în brațe și o duce departe de Hyun-Goo.
Hyun-Goo: De acum ești liber să faci ce vrei, Taehyung. Și îmi pare rău, dar știi cât de dor mi-a fost să-i văd fața..
Taehyung: Bine. *poker face* Faci cum vrei.
A luat-o pe Jisoo și au plecat. Atunci m-am apropiat de Kai si Ale, dar înainte să o pot atinge, Kai mi-a dat peste mână.
Kai: Las-o.
Taehyung: Poftim?
Ale: Kai.. Nu...
Kai: Am spus s-o lași. Nici să nu te apropi de ea.
Atunci, de nervi, mi-am scos cuțitul si l-am înjunghiat.
Perspectiva lui Min Ale
Taehyung atunci l-a înjunghiat pe Kai și pur și simplu nu mai știam nici să vorbesc. M-a luat în brațe și le-a spus să ne ducă la tata, lucru care m-a uimit.
Taehyung: Haideți să mergem.
Am urcat toți în mașină, iar Taehyung m-a așezat în poala lui, și pur și simplu m-a luat somnul în brațele lui.
Va urma...
