A new creature

Alone

După întâmplarea de ieri,Ian mă ignoră,s-a mutat din camera noastră,mă evită de fiecare dată când mă vede și nici măcar nu vrea să se uite la mine,dar să vorbească cu mine.

Nu mai pot..prima dată părinții mei și sora mea mai mică apoi Nath..iar acum Ian. Nu am mai mâncat de ieri și stomacul mă doare îngrozitor. Plâng aproape mereu , e un dezastru. Haine aruncate pe podea,patul deranjat,hârtiile de pe birou erau aruncate pe jos. Nimic nu e bine..sunt singură..total singură. Mă întind pe spate pe podea și mă uit la tavan așteptând ca somnul combinat cu durerea să mă ia,dar asta nu se întâmplă. În schimb aud voci în dreptul ușii de la cameră și apoi aud bătăi în ușă.

- Plecați de aici.Vă rog lăsați-mă în suferința mea. Plecați!! Nu vreau să văd pe nimeni și nici nu vreau să vorbesc cu cineva despre asta.

Bătăile insistă iar eu mă ridic furioasă și deschid ușa cu o forță ce o scoate din balamale și o aruncă cât colo. Ochii îmi devin negri,gingiile mă dor din nou,unghiile mele se transformă în gheare,iar vocea mea devine un mârâit puternic și înfiorător.

Mă uit la Kira și o văd speriată,atunci fug din cameră și mă închid în baia de la parter. Mă uit în oglindă și îmi dau seama că arăt exact ca un monstru. Tristețea mă acaparează din nou iar eu îmi revin. Colții se retrag,la fel și ghearele,iar ochii mei revin la normal. Bătăile inimii mele sunt neobișnuit de calme și durerea din sufletul meu nu e la fel de mare.

Ies din baie asigurându-mă că nu e nimeni prin preajmă și merg din nou în camera mea. Scot de sub pat un rucsac mare unde îmi pun haine,echipamentul de rezervă,rezervele de apă și de mâncare,două pături călduroase și singura mea poză cu Nath pe care o am. Apoi merg în camera de arme și îmi i-au de acolo arcul,tolba și toate săgețile mele. După scriu o mică scrisoare unde le spun că am plecat pentru că simțeam nevoia să fiu singură și că habar nu am când mă voi întoarce. Ceea ce nu știu ei,e că nu mă voi întoarce niciodată.

Las biletul pe patul din camera mea,fosta mea cameră,și plec de acolo. Ies prin spatele conacului și nimeni nu își va da seama o perioadă că am plecat. Am tip destul să îmi găsesc un loc unde să mă ascund și să îmi creez propriul plan în care să îl găsesc pe Nath. Norocul meu e că am fost în trupele de vânătoare și știu locurile prin care merg ei de obicei,și locurile pe care le evită pentru că bestiile bântuie locurile alea. Merg spre o peșteră unde am găsit acum o săptămână o bestie moartă. O scot afară și mă afund până în afundul peșterii. Acolo locul era întunecos și puțin umed,dar norocul meu e că am găsit o gaură în perete unde aș putea să dorm. Luminez locul cu ajutorul lanternei și mă felicit pe mine însumi pentru că am mai luat câteva baterii pentru lanternă înainte de a pleca.

Mă urc pe perete cu ajutorul unor scări create de perete și îmi pun rucsacul în colțul găurii. Îl deschid și scot de acolo cele două pături. Una o întind sub mine,pun rucsacul pe post de pernă și cu cealaltă pătură mă învelesc. Scot poza cu Nath din buzunarul lateral și o luminez cu lanterna,simt cum lacrimile vor să iasă,dar clipesc des și le fac să dispară. Sting lanterna în momentul în care aud zgomote dinspre intrarea peșterii și mă trag chiar pe fundul găurii,unde sper să nu mă vadă nimeni sau nimic.

Aud cum acel ceva se apropie și îmi scot capul pe marginea găurii,vrând să văd cine e sau ce e.

Dar atunci aud

- Frate hai să mergem,nu are cum să fie aici,ști bine că aici trec destul de des bestii. Nu e proastă să se ascundă aici.

- Bine spui.

Apoi îi aud îndepărtându-se. Erau Jace și Ian.

Nu am de gând să plec de aici prea curând,se întunecă iar bestiile sunt prin preajmă mai mereu în timpul nopții.

Somnul mă fură și adorm cu gândul la Nath. Sper să fie bine.