A new creature

25 (part 1)

Noaptea trecută a fost de grea. Am dormit incomod și doar pe reprize. Mă trezeam cu imaginea lui Nath mort în minte. După ce zorii dimineții se arată,sar din patul meu improvizat și ies afară să mă recreez. Mă uit î jur și observ că în jurul peșterii sunt bestii ce se uită la mine suspicios. Mă sperii și vreau să fug dar apoi aud o voce în capul meu

- Nu vrem să îți facem rău.Din contră,vrem să te protejăm

Mă uit nedumerită în jur și nu văd pe nimeni,sunt doar bestiile.

- Noi bestiile putem comunica telepatic. Știm că tu ai omorât multe dintre noi,dar acum ești parțial una de-a noastră. Nu o să îți facem nimic,dacă ai nevoie de ceva,tot ce trebuie să faci e să ragi.

Una dintre bestii se apropie de mine și își apleacă capul la nivelul feței mele.

- Nu știu ce se întâmplă cu mine.

Spun asta iar bestia îmi face semn să mă urc pe ea. Ezit la început,îmi e frică de ele. Dar apoi îmi vorbește din nou,și decid să o ascult. Urc pe ea și aceasta începe să fugă spre Astros. Vreau să sar dar aceasta se oprește și îmi spune

- Nu te duc înapoi la ei,vreau doar să vezi cum sunt ei fără tine.

- Nu vreau să văd nimic. Se vor descurca,o au pe Kira și pe Ian. Nu vreau să mai știu nimic despre ei. Eu nu mai fac parte din Astros. Sunt pur și simplu o supraviețuitoare.

Încuviințează și ne întoarcem spre peșteră.

Cobor de pe ea,și apoi acestea fug. Aș vrea să le întreb multe,de ce eu,de ce se hrănesc cu oameni și de ce ne atacă.

Ignor aceste gânduri și merg după arcul meu cu săgeți,tolba și săgețile. Vreau să vânez,stomacul începe să mă doară îngrozitor. Merg agale prin pădure și apoi ochesc un iepure alb cu o coadă stufoasă. Mă opresc și nu mai fac nici un zgomot. Pregătesc arcul,trag adânc aer în piept și las săgeata să zboare spre ființa nevinovată ca îmi va fi mic dejun. Săgeata străpunge pielea blănoasă a iepurelui până ajunge la carnea fragedă,lăsându-l fără suflare. Merg spre el și îl ridic.

Mă întorc și încep să îi dau jos pielea cu blană și să îl prăjesc la micul foc pe care am reușit să îl fac.

După ce mănânc,mă întorc din nou în pădure.Vreau să o parcurg pe toată. Vreau să știu ce se mai poate găsi pe aici. Trec pe lângă un râu cu apă curată,și mă aplec să beau. Apoi încerc să trec râul pe un copac prăbușit. După aceea merg tot în față și dau peste tufe de afine și de zmeură.Trec de ele și apoi dau peste o cabană mai mică,prăbușită pe jumătate. Intru în ea și acolo găsesc mai multe lucruri împrăștiate pe jos,un pat rupt în două,dulapuri sparte și rupte,iat mirosul de mucegai îmi inundă nările.

Mă uit trecător la lucrurile de pe jos,și găsesc o cutie de vopsea gri. O ridic de pe jos și observ că e intactă. Merg spre o ușă laterală și dau într-un fel de bucătărie. Doar că acolo un pui de bestie își făcea veacul. Când mă vede se sperie și vrea să fugă,doar că ochii mei devin negrii și acesta se calmează. Îmi revin și î=i-au puiul în brațe. Nu pot să îmi imaginez cum un pui așa mic,poate deveni o monstruozitate atât de mare.

Mă întorc cu puiul la peșteră și acolo îi dau rămășițele iepurelui mâncat de mine. Acesta le mănâncă cu poftă și apoi se cuibărește în patul meu improvizat și adoarme. Îi urmez exemplul și mă întind lângă el,iar acesta se mută în brațele mele. Mă acopăr cu pătura și acopăr și puiul,apoi adormim amândoi.Ziua asta a fost foarte foarte scurtă.