Damon

17 5 2
                                    

°•Perspectiva lui Damon•°

Mă uit după ea și încerc să găsesc vreun indiciu legat de locul din care vine. Nimic.
Poate a stat aici încă de la începutul apocalipsei,având în vedere că bestiile nu îi fac nimic.
E rece și distantă,asta înseamnă că a pățit ceva. Ceva ce a marcat-o. Poate nu a fost singură pe tot parcursul apocalipsei.
Îmi îndepărtez gândurile acestea și încerc să caut un loc bun pentru dormit. Găsesc un loc aproape de doi copaci mai mari și mă așez acolo. Mă sprijin de tulpina unui copac și încerc să dorm puțin.

°•Perspectiva lui Beatrice •°

Intru în peșteră și încep să îmi curăț săgețile și să le ascut.
Mă tot gândesc la faptul că l-am lăsat pe Damon să doarmă afară..poate ar trebui să îi duc o pătură? Stop!! La ce naiba mă gândesc..nu trebuie să mă mai gândesc la el.
Continui să îmi ascut săgețile și apoi mă opresc brusc,las săgeata jos și apuc o pătură din rucsac. Ies din peșteră și mă uit după el. Îl văd lângă un copac și mă apropii de el.

- Hei,prințesa adormită,prinde

Spun asta și las un capăt din pătură să îmi cadă din mână

- Ah,ce?

Spune asta și se uită nedumerit spre mine
Observă pătura și apucă capătul căzut din mâna mea. Vrea să tragă de ea dar eu o strâng mai tare în pumn.

- Asta nu înseamnă că suntem prieteni.

- Zici?

Spune asta și trage de pătură mai tare,eu căzând deasupra lui.
Fețele noastre sunt la puțini centimetri distanță,iar eu mă uit la buzele lui pline,iar el rânjește.
Îmi îndrept privirea spre ochii lui albaștri,și observ că el se uită insistent la buzele mele.
Mă ridic brusc și fug spre peșteră. Îl aud râzând,iar eu îmi simt obrajii tot mai fierbinți. Ajung în peșteră și mă lipesc de un perete încercând să îmi trag suflul. Nu știu ce a fost asta dar știu sigur că nu e ceva de bine.
Îmi i-au toate săgețile,tolba și arcul apoi ies din peșteră evitând orice contact cu Damon. Ajung la locul unde exersez și îmi potrivesc o săgeată în arc. Țintesc un copac de la depărtare și trag aer în piept,îmi închid ochii și încep să ascult adierea vântului și sunetele făcute de animalele pădurii. Îmi deschid ochii și când deschid ochii să lansez săgeata,îl văd pe Damon în fața arcului.

Mă sperii și las arcul jos speriată.

- Tu nu ești normal la cap? Ce mama dracului,vrei să mori? De ce te-ai pus în fața săgeții?

- Voiam să văd dacă mă vei ucide sau dacă te vei comporta ca și cum îți pasă.

Spune și zâmbește în colțul gurii.
Mă uit nervoasă și mă apropii de el. E mai înalt decât mine,iar asta mă face să îmi ridic capul ca să mă pot uita la fața lui

- Dacă o singură dată mai faci asta,jur că voi lăsa săgeata să zboare.

Se apropie mai tare de mine,iar eu îmi las fața în jos,simțind cum obrajii mei prind culoare.
Își pune două degete sub bărbia mea și mi-o ridică. Se uită la buzele mele ca   mai apoi să își lipească buzele lui de ale mele. Șocată vreau să mă îndepărtez,dar el mă mușcă de buza de jos,trăgând ușor de ea.
Îmi arunc arcul și săgeata cât colo și îmi pun mâinile pe fața lui. Încep să mă joc cu părul lui și să îl trag cât mai aproape de mine. Își coboară mâinile pe fundul meu și întrerupe sărutul

- Sari

Sar la el în brațe și îmi înfășor picioarele în jurul taliei lui. Ne sărutăm apăsat și eu încep să îl sărut pe gât,în timp ce acesta mă lipește de un copac.
Mă opresc brusc și cobor din brațele lui. Îl îndepărtez și merg după arc și după săgeată.

- Am făcut ceva greșit?

Întreabă,iar eu îmi pun săgeata înapoi în tolbă

- Nu...

Mă apropii iar de el și continu i

- Dar,totuși..măcar să se facă noapte.

Îl sărut scurt pe buze și plec

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jan 31, 2021 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

A new creatureUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum