Arc si katană

71 12 8
                                    

: Nathan pov :

Pe drum spre casă ,ne tot uitam înapoi , ne tot uitam in spatele nostru să vedem dacă o altă creatură asemănătoare ne urmărește . Dar nimic , cum seara se apropia , odată cu ea venea și frigul , pe care îl simțeam din toate încheieturile , având doar niste haine subțiri pe noi .
           Îmi ,, târam ,, cu greu piciorul , șchiopătam , dar Beatrice ca de obicei mă ținea , și mă ajuta să pășesc peste crengile uriașe din pădure .
             Drumul din pădure până la mine acasă , a fost unul scurt de doar 20 de minute de mers , părinții mei deja erau acasă , probabil ne așteptau pe noi , înainte să intrăm în casă am hotărât să nu le spunem ce am văzut în pădure .

: Beatrice pov :

    Sinceră să fiu , încă mă gândeam la ce am văzut în pădure , încă mă înspăimântă faptul că , poate acea creatură nu era singură , și că șansele să fie mai multe sunt foarte mari . Dar reușită abilităților mele de arcaș , am omorât o , cred , și l-am salvat pe Nathan , dar și pe mine .

Ajunși acasă ***

- Pe unde naiba ați umblat până la ora asta ???!!! o auzim pe mama din sufragerie .

- Ne-am făcut griji pentru voi , copiilor !!! spune tata susținând o pe mama ( de frică ) .

- Și Nathan , puiule , ce ai pățit la picior ? Ești bine ? întrebă mama venind spre mine cu mâinile la gură .

- Da mama , sunt bine , urmăream un iepure , și m-am împiedicat de o creangă și mi-am scrântit piciorul , dar sunt ok ! Spun eu șchiopătând până la scări .
- Ok puiule , vă este foame ? întrebă mama intrând în bucătărie .

Și eu și Beatrice în cor ,, Nu mama ,,  . Tot timpul facem așa ......
  Ajutat de către Beatrice , am urcat scările până la noi in cameră , care se afla in podul casei , mai bine zis la mansardă .
        Camera noastră , era împărțită în două , o partea a mea , o parte a lui Beatrice , pe partea lui Beatrice , culoarea pereților era neagră , avea un pat foarte înalt , și închis , încât avea o ușă care se deschidea că sa poți intra in pat , partea ei de cameră era plină de luminițe , iar pe tavan avea o constelație de stele făcute de când era e mică . Lângă pat avea un dulap , in care își ținea , toate armele posibile , de la kunai până la arma sa preferată , arcul.
          Partea mea in schimb , era foarte vintage , plină cu culori pastelate , patul meu era unul etajat , adică dormeam lângă geam , care se afla pe tavan , aveam și eu un șir de luminițe care înconjurau patul și geamul , aveam un dulap in care îmi țineam hainele și toate produsele mele preferate.  Dar lângă ușă , pe partea mea , se afla katana primită de ziua mea de la tata , mă bucur foarte mult că am învățat să o folosesc . 
           Ajunși în cameră , Beatrice mă ajută să urc in pat , iar ea face la fel .

- Auzi , dacă acea creatură nu era singură ? mă întrebă Beatrice. 

- Nu știu că să zic , pentru moment nu trebuie sa ne facem grijii , acum suntem în siguranță . spun eu încercând să mă fac comod in pat .

- Dar dacă nu suntem ?

- Bet ....  nu mai fii așa paranoică ! Spun eu dând ochii peste cap .

Nu sunt eu ceva geniu , dar știu că pentru moment eram in siguranță acasă , nimeni nu ne putea face nimic . Așa am fost eu dintotdeauna , de când m-am născut , adică în mijlocul verii , am fost mai mereu foarte optimist și vesel , sincer nu am prea avut prieteni in copilărie , deoarece eram tot timpul cel diferit și cel pe care se fac glume proaste .
        Nu mi-a prea păsat de ce zic alții , eu eram în povestea mea și atât .
         Întotdeauna mi-a plăcut pictura și actoria , așa că am decis sa merg la un liceu vocațional . Mi-a plăcut mereu să fiu cel pacifist și pus pe bune , cum zic eu tot timpul ,,ONLY GOOD VIBES,,  .
         La vârsta de 15 ani am început un curs de make-up ( nu doar fetele trebuie și știu să se machieze ) pe care l-am terminat cu zâmbetul pe buze . Nu prea cred că pe cineva l-ar interesa orientarea mea sexuală , chiar daca am primit mult bullyng pe tema asta .
          În rest ...  am 17 ani , sunt roșcat , am ochii albaștri , pistrui , sunt înalt mai exact 1,75  și slab , poate prea slab.

      Știam foarte bine că Beatrice se macină prea mult pentru ce a văzut în pădurea , adică nu prea ai cum să nu te stresezi când vezi o creatură de genu care te atacă . Că să se simtă mai bine , mâine , o sa mergem înapoi în locul in care a omorât acea creatură , ca să vadă că totul este in ordine .

: Beatrice pov :

Nu eram relaxată deloc , ba mai tare mă stresam . Așa că am început să îmi derulez anumite amintiri în cap .
      Îmi aduc aminte cum Nathan a devenit cel mai bun prieten al meu și am ajuns șă locuim împreună în momentul în care  părinții mei au murit  , încă nici eu nu știu perfect cauza , știu doar că nu au mai venit acasă , și că părinți lui Nathan , m-au adoptat , într-un fel .  Tatăl meu voia de fapt un băiat așa că m-a învățat să trag cu arcul și cu orice fel de armă,m-a învățat să mă lupt in orice tip de luptă.
Eu am fost fată și băiat cât eram mică,mai tot timpul voiam să bat pe cineva și nu îmi era frică de nimic dar cu timpul după ce am crescut și am ajuns să realizez că de fapt eu trebuie să mă controlez. La vârsta de 10 ani tatăl meu m-a pus să îmi aleg arma,am avut de ales intre un pistol,o arbaletă și un arc cu săgeți sau pumnalele.
Eu am ales arcul cu săgeți.
Nu știu de ce dar mereu mă atrăgea arcul cu săgeți. Felul în care vârful degetelor îmi ating coarda arcului,mă relaxează,iar atunci când merg la vânătoare inspir și expir foarte încet încercând să simt totul din jurul meu.
Faptul că părinții mei au murit m-a schimbat mult.
În momentul de față  am  17 ani,eu nu sunt foarte vorbăreață prefer să tac din gură și să ascult!! Am ochii albaștri , părul negru , nu sunt foarte înaltă dar nici foarte mică , am 1,68 , am obrajii roșii , și pistrui .  Nu prea socializez, prefer să rămân focusată pe propria mea viață decât să mă distrez cu "prieteni".

Vorbele autorului :
dedealinnn2003 vreau sa vă mulțumesc că ați ajuns până aici , sper că va plăcut acest capitol , deoarece de această dată ne-am axat mai mult pe povestea și descrierea celor două personaje . Dar încă nu ați aflat nici 30% din toată povestea lor . Bye-bye 🙏🙏

kiwiteam1994 sper că va plăcut 😘😘

A new creatureUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum