Comedie romantică
„ Înfocată, frumoasă, acerbă, poate charismatică. Drăguță, atentă și iubitoare. Neliniștită, deșteaptă și critică. Atribute ieftine pe care le arată cărților ei și nu, din păcate, rasei masculine după cum s-ar cuveni. Ar fi în star...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Clujul mi-a venit de hac
\\|/
„Dragă tolomacule...,
— Nu, nu, nu, șterge.
„Dragă Andrei...
— Aoleu! Dacă îi mai pronunț numele o singură dată o să fac indigestie. Ar trebui să încep profesional.
„Stimate domn Andrei Iacobescu,
Cu ocazia criticii dumnevoastră la adresa mea, vă informez cu toată stima de sine că editorul meu este dispus să încheie o colaborare cu dumnevoastră pentru o eventuală sumă de bani.”
—Cum ți se pare până aici? mă întorc cu scaunul către Ana care stă turcește pe pat ascultând atât la mine cât și la caterincosul ăsta. Îi urmărește mai nou canalul, dar eu nu am văzut-o o dată să-mi citească vreo carte.
— Să știi că videoclipurile lui nu-s așa rele, mi-l laudă fără pic de interes pentru psihicul meu șubred. Îmi închid doar ochiul drept și-mi pun mâinile în sân pentru a nu mă întinde după vaza cu flori pe care aș fi făcut-o armă albă.
— Și mesajul meu?
— Mesajul tău, zice și își ridică privirea spre mine. Știm amândouă că faci caterincă și nu ai să i-l trimiți, de ce mă mai întrebi?
— Pentru că ești o bleagă, susur și mă arunc lângă ea, Ana trăgându-și mai bine tableta în poală. Stai liniștită, dacă nu-i văd moaca sunt la fel de supărată, o liniștesc dându-mi ochii peste cap și îmi așez o pernă sub mine.
Cât timp Ana are curajul să privească videourile acelui blond creț lângă mine, îmi fuge și mie ochiul stâng la ecranul tabletei. Urât nu este, cred că nu este nici minor, altfel l-aș fi corupt doar pentru a-i da o pedeapsă. Glumesc, nu m-aș atinge de el nici dacă era ultimul bărbat de pe pământ. Are un maxilar pătrat, destul de proeminent și ceea ce îmi place la fața lui este începutul de barbă, o barbă uniformă. Ochii-i sunt albaștri, albastru intens, ademenitor chiar, iar sprâncenele stufoase și șatene.
— Mâine mă duc la Cluj, zic făcând-o pe Ana să scape tableta din mâini. Nu-i mai scriu nimic, mă duc tam-nesam.
— Glumești, nu? mă privește de parcă vede o anomalie a naturii.
— Nu, nu glumesc. Oricum o să ajung acolo chit că-i scriu sau nu. O să merg neinvitată, că nici el nu mi-a spus că mă va face de cacao.
