Internet Și Dragoste

Capitolul V- Santaj Emoțional

Șantaj Emoțional

     În drum spre hotelul Baciu mi-am sunat șeful. Dacă eu nu mă pot odihni la ora asta de ce să-l las pe el s-o facă? Cred că mai obosit decât mine nu poate fi, așa că îl sun de două ori, deoarece prima dată se face că nu aude telefonul, plăcându-i să facă pe interesantul. După primul țârâit al celui de-al doilea apel îi aud vocea joasă:

   — Elena, ai ajuns cu bine?

   — A naibii de bine, îi răspund lung. Deja Baciu și-a pus amprenta pe mine. Strâmb din nas la mirosul de țărână pe care-l lasă mașina în urma ei, îmbinat cu mirosul meu de transpirație.

   — Miroase ca la țară.

   — L-ai găsit pe tip?

   — L-am găsit, dar cum l-am găsit cum l-am pierdut. Oftez lung și zic: Ascultă-mă, Alexandru. El nu vrea să lucreze cu noi. A zis că nu vrea bani și nici să nu audă de București. Eu ce pot să fac mai mult? Te rog, nu mă mai ține aici și lasă-mă să mă întorc. Nu am nici o șansă să ți-l aduc, crede-mă!

   Aud un oftat de partea cealaltă a firului și deja simt nemulțumirea șefului.

   — Alexandru? Îi atrag atenția, ușor speriată. Nu mi-aș vedea viața fără editura la care lucrez cum nu mi-aș vedea viața în preajma nechibzuitului.

   — Ți-am dat la dispoziție două săptămâni, nu? Replică.

   — Ufff, Alexandru! Alexandru, nu vrea, rostesc accentuat. Cum pot eu să-i insuflu dragostea de oraș când lui..., fac o pauză scurtă, contemplativă, îi place aici? Și colac peste pupăză are și un frate mai mic și am impresia că cei doi stau singuri. Cred că-i un motiv pentru care nu vrea să plece așa departe și în plus chiar mi-a zis că dacă stau aici doar pentru a-l aduce pe el la București ar trebui să-mi pun pofta în cui că el nu vine și punct.

   — Îl faci tu cumva măcar să de-a ochii cu mine, să vorbim. Spuse catadicsit. Dacă are un frate mai mic cu atât mai bine. Fă-l să vină pentru el.

Mă încrunt surprinsă.

   — Șantaj emoțional? Întreb debusolată. Dacă Alexandru a ales să-mi de-a voie să folosesc asta pentru a-l aduce pe Andrei, înseamnă că situația ori este exagerată ori a naibii de importantă pentru șeful meu. Tu nu ești de acord cu șantajul emoțional de când fosta ta soție practica asta cu tine. Alexandru, e o chestiune atât de importantă?

- Elena, nu gândi prea mult, îmi replică. Tu doar adu-mi-l și de restul mă ocup eu. Simt că redacția are nevoie de ceva nou și Andrei ne-a oferit o portiță. Adu-l în două săptămâni, nu mai mult, încheie.

Redacția are nevoie de el? Ce vrea să însemne asta?

- Și dacă nu pot să-l aduc?

Șeful meu își atribuie o pauză lungă. Inspiră și expiră și apoi îmi zice:

- Atunci totul va fi distrus... Cariera ta, cariera mea, editura... Noi toți...

Mașina se oprise în fața hotelului la care fusesem cazată. Deschizând portiera, mă dau jos și îi fac semn șoferului să coboare.

- Ce spui acolo? Întreb stupefiată, aruncându-mi ochii pe statornicirea șoferului.

Îi fac semn să-mi dea bagajele jos, dar acesta se uită debusolat la mine, iar, la rândul său, îmi face semn cu degetele să-l plătesc.

- Nu ai de gând să-mi scoți bagajele? Întreb șoptit, acoperind difuzorul telefonului, dar șoferul îmi zâmbește strâmb și își întinde mana.