|Taehyung:
- Și asta s-a întâmplat.
- Asta e de rau Tae, trebuie să-l anunțăm pe Jin cat mai repede.
- Joon nu, te rog. Spun prinzându-l de mânecă. - Nu-i spune lui Jin.
- Trebuie să afle.
- Te rog Joon. Am să-i spun eu, dar nu acum. Doar ajută-mă să-l caut pe Jimin câteva zile.
Acesta oftează urmând să-mi aprobe decizia.
- Nu putem merge acum, furtuna devine din ce în ce mai puternică. Trebuie să asteptam câteva ore.
Am aprobat ideea acestuia și ne-am petrecut câteva ore împreună în garaj. El fiind preocupat cu jurnalul sau iar eu gândindu-ma la micuțul meu Jimin.
Eu și Minnie eram prieteni de mult timp, mereu ne petreceam timpul împreuna înotând sau făcând castele de nisip având în vedere ca locuim lângă o plaja. Dacă stiam ca azi o sa fie ziua când am sa-l pierd pe Jimin preferam sa-i accept ideea de a face clătite.
Încetul cu încetul amintirile mele dispar auzindu-mi numele usor înfundat pe fundal.
- Tae, trezește-te.
- Uh? Îmi-imi pare rau ca am adormit.
- Asta e cea mai mică problema acum Tae, l-am convins pe tata sa ne ducă cu barca in larg, sa mergem.
|Jimin:
Ochii mei sunt forțați sa se deschidă din cauza luminii orbitoare care a fost plasata in fata mea.
- L-am găsit in mijlocul marii când ma întoarceam de la pescuit..
- Mulțumită dumneavoastră este in viața, asta e tot ce conteaza.
- Unde sunt? Spun timid încercând sa ma bag in discuția celor 2.
- Ești intr-o camera de spital. Spuse un bărbat cu halat care se îndrepta spre mine. - Cum te numești?
- Num-Numele meu? Nu-mi amintesc.
Doctorul doar bufnește și își pune mana pe capul meu. - Nu-ți face griji, ai o mică amnezie. Am sa te ajut cu asta.
După discuția cu doctorul am asteptam cuminte in salon pana i se termina tura deoarece a spus ca am sa locuiesc cu el și fiul sau pana îmi recapăt memoria și pot ajunge înapoi acasa.
Nici fiul sau nu a acceptat ideea de a sta cu un străin. Nu-l condamn. Sunt un străin pentru mine însumi.
- Cum ziceai că te cheamă? Întrebă acesta evitând contactul vizual continuându-și jocul video.
- Nu-mi amintesc.
- Eu sunt Jungkook. Ar trebui să-și găsești un nume deoarece ceva îmi spune că o să stai pe aici multă vreme.
Incep să mă plimb prin cameră gândindu-mă la un nume care să mi se potrivească dar nu îmi surâdea nici unul.
- Încă te joci cu păpușile? Drăguț. Spun, râzând, observând păpușile de pe perete păstrate în cutie , impecabil.
- Nu sunt păpuși, sunt figurine, și nu le atinge. E eroul meu preferat. Spuse Jungkook sărind ca ars de pe scaun luând figurină din mâinele mele.
- Tony..spuse Jungkook încă privindu-și jucăria. Ce părere ai de Tony?
