Criminal in love

30

Minho a plecat înaintea noastră iar apoi noi am luat un taxi la dorința mea fiindcă nu doream ca prostuțul meu de Jimin sa meargă pe jos așa cum dorea el.
Drumul a fost tăcut fiindcă na, când am ajuns amândoi am zâmbit ușor, acum am meritat o zi de relaxare totală și sa uităm de toate problemele prin care am trecut. Jimin mă ia de mână iar eu tresar ușor ne așteptându-ma la asta.

Am început să ne plimbam iar Jimin mi-a cumpărat vată pe bat și ne-am așezat pe o bancă de acolo  iar apoi simt cum cineva ne urmărește apoi privesc în jur dar...nimic ciudat.

—S-a întâmplat ceva Tris? Întreabă Jimin cu o sprânceană arcuita iar eu doar chicotesc slab în speranța să nu-și de-a seama totuși azi e ziua când ne relaxăm.
—Nu, doar mi s-a părut că am văzut pe cineva de la fosta muncă.
—Okey atunci.

Am mai vorbit noi și am pornit spre lacul cu rățuște fiindcă de ce nu iar apoi iarăși m-am simțit urmărită, de parcă cineva mă ardea cu privirea lui dar doar înghit în sec, nu vreau ca Jimin să își facă griji.
Cand ajungem la lac începem să hrănim rățuștele de acolo și brusc cineva îsi pune mâna pe umărul meu iar eu mă întorc brusc înapoi și era să pic pe spate de la mișcarea brusca dar sunt prinsa de persoana aceia si când o văd respir ușurată. Era doar Namjoon.

—Tu ești copil prost sau prost? Nu trebuia să faci asta, dacă era să cadă om nebun?! Ii spune răutăcios Jimin și mă I-a în brațele lui
—Calmează-te Jimin totul e bine cu mine, îi zic mângâindu-i ușor obrazul.

Perspectiva Namjoon : Am vrut să îi fac o mică surpriză pentru faptul că ne cunoaștem deja de 2 ani dar se pare că nu a ieșit din vina lui Jimin ăsta. Ahh, ce îl mai urăsc.

—Scuze Tris, nu am vrut să te sperii, zic punând mai bine cutiuța cu brățară în buzunarul blugilor
—E okey, însă data viitoare nu mai face așa, îmi spune zâmbind ușor și despărțindu-se din îmbrățișarea cu Jimin.

Ce îi ador zâmbetul dar păcat că se gândește la mine că la un prieten, se vede clar că nu voi mai avea șanse cu ea dar măcar mă bucur că îi sunt alături.