Doi doctori intră ca fulgere în sală și se apropie de trupul fetei.Imediat și mama fetei se apropie de patul ei cu ochii înlăcrimați.
-Dacă până mâine nu-și revine,spuse unul dintre doctori,o vom deconecta de la aparate. Știu că asta s-ar întâmpla doar sub forma unui miracol, dar sunt posibile.
„Poftim? să mă deconectați? Sunteți nebuni de-a binelea?Asta înseamnă să plec de tot?Nu!” exclamă fata trântind vaza cu florile primite de la Mike.Doctorii și femeia s-au speriat, urmând o lungă tăcere.
„Cum să-mi explic starea asta? Ce s-a întâmplat? Mi-e teamă.Nu vreau să plec de tot, nu a fost vina mea!”
-Tot ce ne mai trebuie este semnătura dumneavoastră că sunteți de acord cu deconectarea ei.
-Ok, vă voi da semnătura, dar doar după ce ne lăsați singure o clipă.
-Sigur.
Urmă un moment de tăcere, timp în care femeia scotea din punguța pe care o ținuse până atunci strânsă la piept niște hârtii și poze.
-Mama ta.. nu. eu... nu sunt eu . Nu sunt mama ta...Mama ta mi te-a dat în urma unui pariu prost.Eram colege de liceu când te-a născut.Defapt v-a născut.Vezi tu, sunteți gemeni, și tot timpul ăsta am încercat să ținem secretul departe de voi.Pe fratele tău îl cheamă Joshua.
„Am un frate -Joshua-? De ce .. mi-au.. ascuns?” șoptea fata apropiindu-se de umărul stâng al mamei sale adoptive. Priveau tăcute pozele.
-Și așa arată Josh acum...e chipeș ce-i drept..
Când întoarse și ultima poză, fata rămase uimită.Era Josh, colegul ei încă din clasa a 5-a.
-Nici el nu știe nimic de tine, dar va afla azi.Ar fi prea târziu să.. afle altă-dată.
O bucurie seacă o cuprinse.Se bucura la ideea că se va simți prost la amintirea jargoanelor primite din partea lui.
