O nouă dimineață o găsește pe Ania scriind.Numai ea știe ce scrie încă din noaptea precedentă.Lasă pixul deoparte și răsuflă ușurată dând foile la început.Aceasta notează câteva ultime cuvinte : ”După suferință urmează răscumpărare.” Fata știa ce spune. Urma să procedeze precum o oglindă a tuturor chinurilor directe și indirecte aplicate ei.
După ce s-a odihnit cât să recupereze orele nedormite, aceasta se ridică buimacă și se îndreaptă spre celular. Îl deblochează nerăbdătoare să vadă data dar o împiedică cele 666 apeluri NEPRELUATE.Apasă cu teamă pe ”afișare” și o cuprinde o revelație când numele a fost afișat pe ecran.O mulțime de amintiri o năpustesc . Era chiar el, prietenul ei din copilărie. Cel ce o însoțea la ore,îl n excursii,în parc...Ea îl credea acum doar o creație a imaginarului său.Dar nu era așa. Amândoi știau că la un moment-dat se vor reîntâlni . Cel puțin asta a sperat un timp destul de lung, până la uitarea lui.
Doritoare să-i audă vocea, aceasta îl sună.Prima dată nu a răspuns nimeni, dar ea nu se dădea bătută atât de ușor. Îl mai sună o dată, și încă o dată, a treia oară fiind întreruptă de un ciocănit puternic la ușă. Aceasta alergă fericită să deschidă ușa dar nu era nimeni.
-Cum e pos... nu termină de rostit că cineva o luă în brațe de la spate punându-i o mână rece la ochi.
-EDVARTH!!exclamă aceasta uimită, începând să plângă de bucurie.Tu ești! Unde ai fost ? Începusem să cred că nu exiști! De ce nu mi-ai mai vorbit tot timpul ăsta?
-Ușor! Câte o întrebare, dulceață! Ști doar că nu pot răspunde la mai multe deodată.spune băiatul dându-i ușor drumul din brațe și așezându-se în fața ei.
-Oh, nu te-ai schimbat prea mult!Adică aproape deloc!Adică nu contează asta! Mi-a fost foarte dor de tine o vreme! Dar începusem să cred că eram o psihopată și că nu ai existat cu adevărat...
-Da, și mai aveai puțin și te îndrăgosteai de un muritor, și renunțai la distracția ce urmează pentru un suflet muritori.Mă bucur că ai ales calea bună.
-Stai puțin... De unde ști tu toate astea?
-Tu crezi că nu am fost lângă tine tot timpul ăsta?Cine crezi că te-a dus la spital?
-Fucking true!Dar de ce nu te-am văzut când eram în comă?
-Sunt demon, nu spirit! Cum de uiți atât de repede? Nu mă văd decât oamenii pe care-i las să mă vadă.
-Dar și cei dedicați vieții veșnice...îl completă aceasta.
-Se pare că iepurașul nu e chiar atât de prostănac.Memoria e încă destul de bună.Spune Edvarth sărutându-i fruntea.
