SECRET LOVE(Jikook)

7♡♡♡

# perspectiva autorului #

Următoarea zi, Jimin era în camera lui, avea ochii rosii si umflați. Toată noaptea nu a putut sa închidă un ochi și tot ce a putut să facă a fost să se gândească la Jungkook. Deși încerca să si-l scoată din cap, nu reușea. Știa că Jungkook nu o sa simtă nimic pentru el niciodată, doar ca inima lui nu voia să accepte asta si tot ce făcea era sa sufere.
La un moment dat s-a auzit o bătaie în usa.
- Jimin, te-ai trezit?
- Da, Hyung...
- Pot sa intru?
- Da.
- vreau sa vorbim...
- Despre ce?
- De ce ai plecat aseara?
- Pentru ca nu ma simteam bine si pentru ca nu era locul meu acolo.
- De ce spui asta?
- pentru că așa m-am simțit.
- te-ai certat cu Jungkook?
- Nu, Hyung...
- Stiu ca ma minti, te-am văzut ieșind afara. Am vrut sa vin dupa tine dar Jungkook mi-a luat-o înainte. Ce s-a întâmplat?
- nimic...
- De ce ai plâns, atunci?
- Nu am plâns....
Lacrimi au început sa i se scurgă pe obraz din momentul in care a răspuns.
- Nu te-ai schimbat deloc, Jimin.
- Ce vrei sa spui?
- începi sa plângi cand cineva te întreba dacă ai plâns. Făceai asta mereu cand erai mic.
- Hyung...de ce ma urăște?
- Cine? Jungkook?
- Da...
- Jungkook nu te urăște...
- Hyung...din cauza lui am plecat, din cauza lui am plâns toată noaptea, din cauza lui sufăr acum.
- Ce tot spui?
- L-am auzit pe Jungkook vorbind cu Yoongi la petrecere. Nu am vrut sa ascult, pur si simplu i-am auzit.
- Ce ai auzit?
- Jungkook a spus că nu voia ca eu sa fiu acolo, ca nu îi plăcea ca eu am venit la petrecerea lui. Si i-am spus că o sa plec, iar atunci am iesit pe usa si el a venit  după mine. I-am spus de ce eram la petrecere si tot ceea ce simt. După am plecat. Sunt sigur ca nu-i pasa, nu pot sa cred ca i-am luat un cadou si i-am spus tot ce simt.
- Ce cadou?
- Chiar e important?
- Da.
- I-am luat un inel...Dar sunt sigur ca l-a aruncat deja.
- Jungkook nu poartă inele de obicei si de ce crezi ca l-a aruncat?
- Pentru ca ma urăște. Ti-am spus deja. Oricum, tu nu trebuia sa pleci la munca?
- Cum adică sa plec? Dar,tu?
- Chiar nu am dispoziția necesară și dacă te întreba Jungkook ceva de mine sa nu-i spui nimic.
- Păi dacă te urăște, nu cred ca o sa intreb ceva.

- Da asa e...
- am glumit. O sa vezi ca Jungkook nu te urăște. O sa vorbesc eu cu el.
- Nu!! Nu vreau sa vorbesti cu el. Sa faca ce vrea.
- Bine... Am plecat, nu vreau sa întârzii.
- Ok si sa nu vorbesti cu Jungkook.
- Da da...

Jungkook era deja la munca, atunci cand l-a văzut pe Namjoon venind. Doar ca era singur...
- Buna dimineața, Namjoon hyung.
- Buna, Jungkook.
- Hyung?
- Da?
- Jimin...
- Ce e cu el?
- el nu o sa vina...?
- Nu o sa vina pentru ca nu se simte bine. Am fost la el in camera si era într-o stare extrem de gravă. El mi-a spus că nu e nimic dar nu l-am crezut.
- E atât de rau?!!

Namjoon știa că așa o sa reacționeze. Si a decis să exagereze un pic. Deși Jimin i-a spus sa nu faca nimic el a decis să facă ceva. Se poate vedea de la kilometri distanță ca se iubesc doar ca sunt prea idioati. În special, Jungkook.

-Avea ochii rosii, avea dureri de cap extrem de mari. Respira greu. Am vrut sa sun la salvare dar nu m-a lăsat. Taehyung sta cu el si daca se întâmpla ceva mai grav o sa-l duca la spital. Oricum nu-ti face griji, până la urmă, Jimin a spus că îl urăști. Nu cred ca iti pasa.
- Hyung...ti-a spus ce s-a întâmplat?
- Stiu ca nu mi-a spus tot dar stiu cate ceva.
- și nu ești supărat pentru mine?
- Regreți ce ai spus?
- foarte mult...
- Atunci nu sunt.
- Imi pare rau....
- Nu mie trebuie sa-mi spui asta.
- Nu imi pot permite să mă ma mai apropii de el după tot ce i-am spus.
- Cum crezi tu, Jungkook.
Namjoon a vrut sa intre in birou doar ca s-a oprit, întorcându-se la Jungkook.
- Imi place inelul pe care îl porți. De la cine îl ai? Stiam ca nu prea porti inele. Cred ca e de la o persoană importanta.
- Foarte importanta pe care o iubesc foarte mult.
- A presupun ca e de la iubita ta...inteleg.
- Nu e de la iubita mea...
- De la Yoongi atunci...
- Nu...
- Păi Jungkook daca ai asta de la alta fată nu cred ca iubita ta ar fi prea fericita  daca ar afla.
- Hyung, e de la Jimin...
- Oh...stiam. Dar am vrut sa vad dacă o sa recunosti.
- Hyung!
- Sa sti ca Jimin crede că l-ai aruncat.
- Nu as face asta niciodată.
- A da,  diseară o sa vi la mine acasă.
- De ce ?!
- Pentru ca trebuie să lucrăm pana dimineata.
- Hyung, nu iarăși.
- Imi pare rau, Jungkook, dar nu ai de ales. Sti de ce?
- Pentru că tu esti șeful.
- Exact, ma bucur ca ai inteles. Te astept in birou. Ar trebui să începem de acum daca vrei sa mai si dormi diseară.
- Hyung, nu pot sa vin la tine...
- De ce?
- Jimin...
- A, nu-ti face griji. El o sa stea in camera lui. Ti-am spus că se simte rău. Eu de ce negociez cu tine? Normal ca o sa vi.
- Am inteles.
- Hai, la treaba!
- Ashhh. Iar te dai mare!!
- Stiu si sunt mândru de asta!! Haide!! Nu na face sa astept!!!
Striga Namjoon din birou, până când Jungkook s-a hotărât să se ducă si el.